Sfânta Scriptură
* Pr. Anton Bișoc (Voievodeasa). "Am o problemă pe care sper să fie lămurită. Fac un apel la specialiști în materie. În Evanghelia după sfântul Marcu găsesc acest caz în patima lui Isus: 15,21: "Pe un trecător, un oarecare Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus...". Mă întreb: de ce îi pomenește pe cei doi fii ai acestui om? Au avut ei vreun rost în Biserica de la început? Poate se găsește vreun specialist în a rezolva această întrebare nu numai pentru mine, dar poate și pentru alții. Cu mii de mulțumiri anticipate".
Indicația Sfântului Marcu arată cu claritate că destinatarii evangheliei sale, scrisă după părerile cele mai îndreptățite înainte de anul 63, îi cunoșteau bine pe cei doi frați. Întrucât Evanghelia după Sfântul Marcu le este adresată romanilor o tradiție pe care o avem de la sfântul Clement din Alexandria spune că cei doi s-au transferat la Roma. Sfântul Paul în Scrisoarea către Romani 16,13 îi roagă pe aceștia să-l salute pe Rufus. După o tradiție spaniolă Alexandru murise deja ca martir la Cartagina deoarece plecase în Spania ca să predice evanghelia. Pentru Alexandru nu este o zi precisă de sărbătoare. Rufus este comemorat la 21 noiembrie în Martirologiul roman și la 8 aprilie, 26 și 28 iunie în sinaxarele grecești.
* Anton. "Ștefan a fost omorât cu pietre de către evrei. De ce în condamnarea și în uciderea lui, evreii nu au mai avut nevoie de aprobarea romanilor ca în cazul lui Isus? Vă mulțumesc!".
Este diferență între cazul lui Isus și cel al lui Ștefan. Primul a fost un proces normal cu o sentință care trebuia ratificată doar de reprezentantul Cezarului. În situația lui Ștefan, procesul nu se termină. Evreii "și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui". Sfântul Luca nu folosește aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinței de condamnare la moarte după legea iudaică, ci folosește verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidență actul ilegal al iudeilor care îl linșează pe Ștefan.
Pr. Bulai Alois