Mons. Vladimir Ghika - vocaţia martiriului

"Mă stăpâneşte gândul şi dorinţa martiriului. Oare Domnul îmi va acorda într-o zi acest har pe care mă face să-l doresc?", mărturisea Monseniorul Vladimir Ghika în iarna anului 1926 unei călugăriţe franceze, Suzane-Marie Durand, autoarea cărţii "Vladimir Ghika, prinţ şi păstor". Peste 28 de ani, acest lucru avea să se întâmple, Mons. Vladimir Ghika jertfindu-şi viaţa în numele demnităţii şi libertăţii Bisericii Catolice din România.

Fotografia alăturată a fost realizată de serviciul fotografic al Securităţii la 18 noiembrie 1952, în închisoarea de la Uranus (Bucureşti), la câteva ore după arestarea Mons. Vladimir Ghika. Este ultima fotografie în care apare chipul Mons. Vladimir Ghika, ataşată de Securitate la dosarul său de penitenciar şi redescoperită în noiembrie 2006, odată cu reuşita desecretizării dosarului penal în care a fost judecat în anul 1953, dosar care fusese trecut în anul 2004 de SRI şi CNSAS la categoria "Siguranţă naţională!". Nici până astăzi Mons. Vladimir Ghika nu a fost reabilitat din punct de vedere juridic de către statul român.

Fotografia reprezintă prima staţiune din Calea crucii parcursă de Monsenior în captivitatea comunistă, ultima staţiune trăind-o în închisoarea Jilava, unde va şi muri, la 16 mai 1954, în prezenţa unor martori care au exclamat la unison: "A murit un sfânt!"

Mons. Vladimir Ghika ar fi putut evita aceste momente tragice din viaţa sa şi unele dintre cele mai dramatice din istoria Bisericii locale, dacă ar fi acceptat să plece în exil imediat după instalarea în România a regimului ateu comunist. Monseniorul va proba însă "zelul apostolic" şi o "generoasă înălţare sufletească", după cum mărturiseşte ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, calităţi care vor proba şi vocaţia sa martirică. A decis, aşadar, să rămână în patria sa, lângă credincioşii săi, pentru a le fi sprijin în anii întunecaţi ai terorii comuniste.

În perioada 1948-1952, Mons. Vladimir Ghika a trimis fratelui său Dimitrie, aflat la Geneva, un număr de 30 de scrisori, în care descrie "cu luciditate şi ilustrează prin numeroase detalii revelatorii instalarea unui regim totalitar, care îşi propunea privarea de libertate, persecuţia religioasă, spolierea bunurilor individuale şi, dincolo de aceasta, abolirea conştiinţei individuale", se afirmă într-o lucrare biografică dedicată Mons. Vladimir Ghika.

Monseniorul se aştepta să fie arestat, deoarece nu şi-a ascuns niciodată opţiunea aderării sale la rezistenţa sa anticomunistă prin credinţă, iar fotografia alăturată probează această afirmaţie. Avem în faţă chipul unei persoane care îi înfruntă pe răpitorii săi, lucidă, cu atitudine clară, noncolaboraţionistă, demnitate pe care o va păstra inclusiv în momentele grele ale torturii, exasperându-şi astfel torţionarii săi.

În cadrul procesului politic în care a fost judecat, Monseniorul şi-a susţinut moral colegii din lotul "Menges-Ghika", judecaţi alături de el, iar în închisoarea Jilava - scrie Tereza Brânduşa Palade - "el nu aştepta moartea ca un condamnat, ci ca un om care îl alesese în libertate pe Dumnezeu".

Biserica locală l-a primit cu recunoştinţă în patrimoniul ei de aur pe martirul Vladimir Ghika.

La 31 august va avea loc la Romexpo-Bucureşti sfânta Liturghie a beatificării sale, celebrarea fiind prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. La sfânta Liturghie va participa şi un mare număr de credincioşi din Dieceza de Iaşi, alături de episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe.

Dr. Dănuţ Doboş