Familia la şcoala credinţei

Iubirea în familie

Atunci când vorbim despre familie trebuie să plecăm de la Dumnezeu, de la misterul Sfintei Treimi, care este iubire şi comuniune de persoane. Sfânta Treime este adevărul unui singur Dumnezeu, dar a unui Dumnezeu în trei persoane, egale şi distincte: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aici, în acest mister de comuniune şi iubire veşnică îşi are originea misterul familiei formată dintr-un tată, o mamă şi copii. Acest adevăr este un proiect divin şi se conduce după legea veşnică a iubirii şi a comuniunii. Nu putem vorbi în familie despre iubire între soţi, părinţi şi copii dacă nu ne întoarcem la acest adevăr primordial, principiul şi izvorul oricărei realităţi pământeşti, căci cu adevărat Dumnezeu este iubire, el a creat iubirea, el a creat lumea pentru iubire, a modelat fiecare persoană după acel unic "model", care este el însuşi, şi, prin urmare, în fiecare om este imaginea lui Dumnezeu.

Orice discurs despre familie, iubire sau căsătorie nu poate pleca decât de aici: de la Dumnezeu cel unul şi întreit, de la Sfânta Treime. Nu ar fi existat nimic şi nu ar fi început viaţa în univers dacă nu ar fi fost mai întâi iubirea divină, iubire ce a fost împărtăşită în diferite grade creaturilor, într-un chip cu totul special omului, creat de Dumnezeu bărbat şi femeie, căruia i-a poruncit să crească şi să se înmulţească şi astfel să stăpânească pământul. "Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său", după cum citim chiar de pe primele pagini ale Scripturii: "După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l"" (Gen 1,27-28a).

Catehismul Bisericii Catolice, prin cuvinte clare, precizează planul lui Dumnezeu, care a voit să încredinţeze omenirii o instituţie, o taină, prin care un bărbat şi o femeie să formeze o comunitate pe viaţă, un legământ rânduit prin însăşi natura sa spre binele soţilor, precum şi spre naşterea şi educarea copiilor, legământ care a fost ridicat de Cristos Domnul, printre cei botezaţi, la demnitatea de sacrament (cf. CBC 1601).

Acelaşi Catehism, aprofundând acest adevăr, spune: "Comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală a fost întemeiată de Creator şi înzestrată de el cu legi proprii. Dumnezeu însuşi este autorul căsătoriei" (CBC 1603; GS 48). Vocaţia la căsătorie este înscrisă în însăşi natura bărbatului şi a femeii, aşa cum a ieşit din mâna Creatorului. "Căsătoria - afirmă mai departe Catehismul şi fireşte Biserica - nu este o instituţie pur omenească, în ciuda numeroaselor variaţii pe care le-a putut suferi în cursul veacurilor în diferite culturi, structuri sociale şi atitudini spirituale. Aceste diversităţi nu trebuie să facă să uităm trăsăturile comune şi permanente. Cu toate că demnitatea acestei instituţii nu se bucură pretutindeni de aceeaşi strălucire, în toate culturile există totuşi un anumit simţ al măreţiei unirii dintre soţi, pentru că "binele persoanei şi al societăţii umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale"" (CBC 1603; GS 47,1).

În lumina învăţăturii din Sfânta Scriptură şi a declaraţiilor Bisericii în diferite momente şi documente de mare importanţă - cum sunt: Conciliul Vatican II, Codul de drept canonic, marile enciclice pontificale - prezentate şi popularizate de noi în cei trei ani pastorali dedicaţi familiei şi căsătoriei creştine, am avut ocazia să ştergem praful de pe învăţătura referitoare la această instituţie divină şi la acest sacrament al vieţii creştine. Tot în acest timp am putut redescoperi marea binecuvântare şi marele folos al demnităţii familiei, operă a lui Dumnezeu, atât pentru fericirea personală, cât şi pentru binele societăţii şi al Bisericii. Ne-am străduit astfel să cunoaştem mai mult şi mai bine darul de care a beneficiat şi beneficiază mai departe Biserica şi lumea întreagă.

După ce am analizat, cu mult interes, misterul familiei creştine şi al căsătoriei religioase,

după ce am parcurs învăţătura prezentată eşalonat de către comisia stabilită special pentru desfăşurarea acestui proiect pastoral de o aşa de mare importanţă,

după parcurgerea catehezelor propuse pentru fiecare an şi perioadă liturgică în parte,

după întâlnirile avute la nivel naţional şi diecezan,

după înscrierea şi participarea întregii Biserici la marele Congres Mondial al Familiilor, care s-a desfăşurat anul trecut la Milano, unde a participat o numeroasă delegaţie de familii din întreaga Românie şi, desigur, şi de la Iaşi,

acum, după înscrierea în trăirea noului program pastoral voit şi stabilit de papa emerit Benedict al XVI-lea, care a declarat Anul Credinţei,

dieceza noastră se apropie de momentul încheierii acestui pelerinaj pastoral, prevăzut să aibă loc în solemnitatea Cristos, Regele Universului, din 24 noiembrie, odată cu ultima duminică din anul bisericesc.

În timpul care a mai rămas până la acea dată, dorind să tragem împreună concluziile legate de iniţiativele făcute şi de activităţile desfăşurate pe parcursul întregii perioade a planului nostru pastoral dedicat familiei şi căsătoriei, la dorinţa unor familii şi a multor preoţi angajaţi şi implicaţi în pastoraţia specifică a diecezei şi a credincioşilor noştri, avem bucuria de a anunţa cu prezenta scrisoare pastorală că, în perioada 27-30 august, se va desfăşura la Iaşi, la Institutul Teologic "Sfântul Iosif", un Simpozion diecezan, ce va analiza, încă o dată, valoarea inestimabilă a familiei şi a căsătoriei creştine, moment la care îşi vor da concursul diferiţi invitaţi şi specialişti din ţară şi din străinătate, precum şi diferite familii (cu copiii lor) ce vor reprezenta toate decanatele Diecezei de Iaşi, aducând preţioasa lor mărturie în acest domeniu, atât de important şi drag poporului şi Bisericii noastre.

Precizăm că, în lunile iulie şi august, toate decanatele şi toate parohiile vor primi explicaţii detaliate din partea Oficiului pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, de pe lângă Ordinariatul nostru.

Coordonatorul întregii activităţi organizatorice şi pastorale, ales şi numit de noi, este pr. Felician Tiba, în comuniune cu pr. dr. Iosif Enăşoae, responsabilul oficiului, şi cu pr. Benone Lucaci, rectorul Institutului Teologic "Sfântul Iosif".

Adresându-vă aceste cuvinte şi gânduri şi înştiinţându-vă de această nouă etapă din cadrul anului pastoral, vă invit ca, în aceste zile tulburi mai mult ca oricând cu privire la taina familiei şi a căsătoriei, să ne angajăm şi mai mult să redescoperim aceste valori, să le apărăm, pentru a ţine departe de noi inovaţiile şi erorile care caută să se strecoare printre creştinii noştri şi în legislaţia ţării noastre, care se bucură de o mare şi lungă tradiţie creştină.

Biserica Romano-Catolică de Iaşi, alături de întreaga Biserică din România şi din lume, îi cheamă pe fiii ei la o profundă analiză de credinţă cu privire la familie - originea ei, rolul ei benefic şi frumuseţea ei - relansând chemarea fericitului Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea: Familie, devino şi rămâi ceea ce eşti! (cf. FC 17)

Cu preţuirea şi binecuvântarea noastră,

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi