Biserica, maestra credinţei

Înainte de reforma liturgică stabilită de Conciliul Vatican II, ritualul Botezului începea cu un scurt dialog între preot, ca slujitor al Bisericii, şi naşii, care prezentau copilul care urma să fie botezat:

Preotul: "Ce anume cereţi de la Biserica lui Dumnezeu?"

Naşii: "Credinţa!"

Preotul: "Ce vă dă credinţa?"

Naşii: "Viaţa veşnică!"

Preotul: "Dacă vreţi să ajungeţi la această viaţă, ţineţi poruncile: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!" (Mc 12,30-31)".

De la primii apostoli trimişi de Isus în lumea întreagă pentru a anunţa mesajul evanghelic şi până în zilele noastre, sfânta Biserică, întemeiată de Isus pe Petru: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea, iar porţile iadului nu o vor birui", aceasta nu încetează propovăduirea, iar cei care primesc mesajul sunt botezaţi, devenind fii ai Bisericii, mărturisitori trăitori ai credinţei creştine, ucenici ai lui Isus Cristos, care se împotrivesc păcatului şi îl urmează cu generozitate pe Isus, calea, adevărul şi viaţa.

Pedagogia Bisericii s-a preocupat întotdeauna de a prezenta mesajul creştin oamenilor, în mod credibil, asigurându-i pe toţi misionarii: "Cine pe voi vă primeşte, pe mine mă primeşte" (Mt 10,40a).

Sfântul papă Grigore cel Mare (590-604), într-o omilie a sa cu privire la apostolul Toma "necredinciosul", scrie că absenţa acestui ucenic în momentul când Isus, după înviere, apare tuturor celorlalţi, nu a fost întâmplătoare: "Blândeţea Domnului a acţionat în mod minunat, deoarece acel ucenic cu îndoielile sale, în timp ce atingea rănile trupului Învăţătorului, vindeca în noi rănile necredinţei".

Cuvintele lui Isus: "Fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!" (In 20,29) ne privesc în special pe noi, "cu condiţia ca faptele noastre să fie în conformitate cu credinţa; crede cu adevărat cel care pune în practică, prin viaţa sa, adevărul în care crede".

Sfântul apostol Iacob, în scrisoarea sa (2,17), subliniază: "Credinţa fără fapte este moartă în ea însăşi!"

Mulţumim, Doamne, că ne-ai primit în Biserica ta. "Măreşte în noi credinţa!"

P.A.D.