- În apararea sanatatii - |
Față în față cu alcoolul. Recăderea
După cum știm, stă în firea omului să fie curios și, în evoluția lui, de la copilărie la maturitate experimentează, descoperă și cunoaște tot felul de stări, dar și starea euforică, ce ți-o dă demonul cu chip de înger, numit alcool. După un timp, consideri că ai scăpat, dar ești derutat și atunci demonul își ia din nou chipul drăgălaș și așteaptă primul tău moment de slăbiciune, de supărare sau de rătăcire, ca să-ți demonstreze că te-ai înșelat și că, de fapt, el ar fi "prietenul" tău.
Iată câteva cuvinte din mărturia unui beneficiar ACAR, din anul 2011, care, la insistența lui și a familiei, a decis să reînceapă programul de recuperare, după ce a recăzut.
Revenirea la vechile obiceiuri și reluarea efectivă a consumului de alcool apar atunci când, cu dificultate, o persoană își acceptă dependența. De multe ori ea este văzută doar ca o problemă medicală, consumatorul adresându-se unui medic psihiatru, pentru a primi medicamente, fără ca el să țină cont de contextul familial, social, dar mai ales de propria relație, la nivel de concepții, cu alcoolul.
Deoarece manifestările dependenței de alcool se regăsesc într-un ansamblu de simptome cognitiv-comportamentale și somatice, care evidențiază slaba capacitate a individului de a mai controla consumul, este periculoasă inocularea ideii de "vindecare". Beneficiarii, care s-au adresat asociației și care au considerat, după un timp, când, mare parte din manifestările fizice și psihice au dispărut, eventual cu ajutorul tratamentului medical, că mai au capacitatea de control asupra consumului, au revenit în program, solicitând reluarea procesului de recuperare.
Cuvintele Maicii Tereza de Calcutta pot constitui o concluzie pentru acest articol, dar și pentru viața fiecăruia dintre noi: "Avem nevoie să-l găsim pe Dumnezeu, iar el nu poate fi găsit în zgomot și neliniște... Avem nevoie de liniște ca să putem atinge suflete...".
* * *
- "Am solicitat sprijin, prin programul de recuperare al ACAR, după o nouă recădere, eu trecând prin acest program în lunile ianuarie și mai ale anului 2007. Dacă în luna mai am cerut sprijin pentru că reîncepusem consumul din cauza pierderii locului de muncă și a izolării față de propria familie, acum am băut din cauza unei bucurii: cununia mea religioasă. Cu această ocazie am observat că, din starea de abstinență în care eram, am căzut rapid, brusc, în starea de consumator problematic, care nu se mai poate opri din consumul de băuturi alcoolice" (C.E., 5 ani de abstinență).
- "A doua revenire în program s-a produs în condiții urâte, în urma unei recăderi, "taxată" de către toți cei care erau dispuși să mă ajute, mai puțin de către mine, care, în încăpățânarea mea de catâr, am refuzat "internarea" de o săptămână, ce îmi fusese propusă. Cu toate acestea, nu am fost iertat și, luat pe sus de doi infirmieri, am fost dus în salonul de la etaj, la "fără clanță". La revenirea din beție, m-au întâmpinat fețe dezamăgite, furioase... "Așa-mi trebuie", am gândit, devenind și mai defensiv și zvârcolindu-mă, când pe o parte, când pe alta, în patul de tranziție, ce-mi fusese alocat, după ce ingerasem 300 ml votcă și 2 comprimate de Diazepam. Nu intenționez, și vorbesc foarte serios, să mai am vreo recădere. Acest lucru depinde atât de mine, cât și de gândurile bune, cu care, sper, să mă lumineze bunul Dumnezeu" (I.Z., 7 ani de abstinență).
Asistent social Ramona Ciobanu, coordonator Centru de Recuperare ACAR
* * *
Asociația Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare
Iași, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro
e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar@alcoologia.ro