Poezii
Inimă străpunsă
Ostașul cu lancea în coastă împunse,
Spre inima lui, rece metalul grăbi,
Cu forță ca-n luptă carnea străpunse,
În jertfă curată sânge și apă țâșni!
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Mereu când suflete din cremene de apă,
În lumi făr'adevăr roiesc trăire,
Și-n grele-ntunecimi mizer se-adapă,
Fără lumini polare, fără regăsire,
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Puțin mai jos de îngeri, pe cel Adam creat,
Dară din timp divin o inimă-l veghează,
O inimă străpunsă, izvor purificat,
Poartă celestă vie, cale ce creează,
Comori de-nțelepciune și vrednică știință,
Al munților cei veșnici, tăcut, în vifor dor,
Virtuți desăvârșite, Cuvânt întru ființă,
Credință în iubire, un abisal fior!
Străpunsă inimă atunci spre mântuire,
Străpunsă azi mereu, dar oferind iubire!
Întreit mister
Pelerinaj în propria-mi credință,
Pornit din ancestrale spaime,
Stârnind eretic clocot în ființă,
Spre inefabile, divine taine.
Gândesc a Trinității dezlegare,
Într-Unul, nenăscut, născut, purces,
Obscur, rebel demers spre luminare,
Vulcani țâșnind haotic, drumuri în eres.
Dar Domnul nu mă lasă-n disperare,
Gând luminos oprind a mea cădere:
- Credința-i dar sublim, înfiorare
În frumuseți celeste și mistere!
Poezii de Martin Cata