Paşii credinţei. Descoperirea şi înţelegerea credinţei

În articolele precedente am urmărit să explicăm, în mod sintetic, câteva caracteristici esenţiale ale credinţei. Continuăm să reflectăm asupra temei credinţei, luând în considerare, în următoarele numere, dificultăţile tinerilor în trăirea credinţei. Niciodată nu a fost uşoară trăirea credinţei şi fiecare etapă din viaţă îşi are dificultăţile sale în acest sens. Însă perioada tinereţii este caracterizată de numeroase schimbări, de răvăşiri interioare, de căutări şi de zidirea propriei persoane pe fundamente care se doresc a fi stabile. În tumultul acestor trăiri credinţa poate fi prezentă sau poate să lipsească, poate fi trăită în profunzimea ei sau să fie un fel de hobby, poate să determine alegerile importante ale vieţii sau să nu aibă o prea mare influenţă asupra acestora.

Dificultăţile tinerilor în a-şi trăi credinţa sunt legate de trei aspecte: formulările doctrinare, celebrările şi normele morale. Într-un fel, ceea ce are menirea de a ajuta în trăirea credinţei devine, fără o atentă aprofundare, un obstacol. Vom analiza pe rând aceste trei aspecte.

Formulările doctrinare au nevoie, de cele mai multe ori, de o "traducere", pentru ca tinerii să poată înţelege adevărul şi bogăţia ce le conţin şi, mai ales, să poată descoperi figura minunată a lui Isus Cristos. Catehismul înţeles ca o sumă de formule, definiţii şi concepte nu poate ajuta prea mult la apropierea de Cristos! Însă, dacă este aprofundat în intenţia de a cunoaşte toate aspectele credinţei, de a înţelege cu mintea ceea ce se trăieşte cu sufletul şi cu inima, atunci ajută la instaurarea echilibrului dintre credinţă şi raţiune. Nu poţi să iubeşti ceea ce nu cunoşti, nu poţi să te ataşezi de ceea ce nu înţelegi! De aceea este nevoie ca întreaga credinţă să fie aprofundată, chiar studiată! Hrănind credinţa în felul acesta, dubiile vor muri de foame!

Cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid (2011) a fost publicat un catehism pentru tineri - Youcat. În prefaţa acestei cărţi, papa Benedict al XVI-lea spunea următoarele: "Trebuie să cunoaşteţi ceea ce credeţi; trebuie să cunoaşteţi credinţa voastră cu aceeaşi precizie cu care un specialist în informatică cunoaşte sistemul operativ al unui computer; trebuie s-o cunoaşteţi aşa cum un muzician cunoaşte compoziţia proprie; da, trebuie să fiţi cu mult mai profund înrădăcinaţi în credinţa generaţiei părinţilor voştri, pentru a putea rezista cu forţă şi decizie la provocările şi la tentaţiile din acest timp. Aveţi nevoie de ajutorul divin, dacă credinţa voastră nu vrea să se usuce ca o picătură de rouă la soare, dacă nu vreţi să pieriţi sub tentaţiile consumismului, dacă nu vreţi ca iubirea voastră să se înece în pornografie, dacă nu vreţi să-i trădaţi pe cei slabi şi victimele samavolniciilor şi violenţei". În aceeaşi prefaţă papa îşi manifesta convingerea că tinerii, prin natura lor, sunt înclinaţi să descopere aspectele esenţiale ale vieţii: "Unele persoane îmi spun că tineretul de astăzi nu este interesat de catehism; însă eu nu cred în această afirmaţie şi sunt sigur că am dreptate. El nu este aşa de superficial aşa cum este acuzat că ar fi; tinerii vor să ştie în ce anume constă cu adevărat viaţa. Un roman despre crimă este îmbietor pentru că ne implică în soarta altor persoane, care ar putea să fie şi a noastră; această carte este convingătoare pentru că ne vorbeşte despre însuşi destinul nostru şi de aceea îl priveşte îndeaproape pe fiecare dintre noi".

"Cred pentru a înţelege şi înţeleg pentru a crede mai bine", afirma sfântul Augustin. O credinţă profundă este şi rodul efortului de a studia, de a reflecta şi de a înţelege. În sensul acesta Francis Bacon spunea: "Puţina ştiinţă ne îndepărtează de credinţă, ştiinţa multă ne apropie de credinţă".

Pr. Felix Roca