Ep. Anton Durcovici în vizită pastorală la Galaţi

Episcopul Anton Durcovici a efectuat în perioada mai 1948 - iunie 1949 vizite pastorale în Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti, perioadă ce a coincis şi cu debutul prigoanei comuniste antibisericeşti. În aceste momente grele, de încercare, credincioşii descopereau o personalitate puternică, de caracter, de la care primeau încurajarea de a-şi păstra credinţa şi fidelitatea faţă de Sfântul Scaun.

La 6 iunie 1948, ep. Anton Durcovici a efectuat o vizită pastorală la Galaţi, prilejuită de administrarea sacramentului Mirului. Episcopul a sosit la Galaţi în seara zilei de 5 iunie, iar a doua zi a celebrat Liturghia pontificală, la sfârşitul căreia a oferit şi sacramentul Mirului unor tineri pregătiţi în mod special de către vicarul parohial Iosif Krasler.

În declaraţia dată în arestul Securităţii din Bucureşti, la 26 aprilie 1950, ep. Anton Durcovici menţiona următoarele: "La Galaţi, la 6 iunie, am vorbit despre taina sfintei Euharistii, şi i-am îndemnat la preţuirea şi frecventarea Liturghiei şi a Împărtăşaniei, iar pe copii îndeosebi i-am îndemnat să se roage, cu evlavie şi statornicie, ca astfel să păstreze darul Duhului Sfânt".

Fotografia alăturată a fost realizată la 6 iunie 1948, în faţa casei parohiale din Galaţi, la sfârşitul Liturghiei pontificale. Episcopul Anton Durcovici apare surâzând, dar reţinut, pelicula fotografică surprinzând momentul în care păstorul Diecezei, înconjurat de preoţi, primeşte omagiile credincioşilor, conform unei vechi tradiţii locale. Acest obicei, scria episcopul în declaraţia sus-citată, "s-a păstrat şi la vizitaţiile anului 1948, deoarece autorităţile locale voiau să se păstreze tradiţia, ca să ştie credincioşii că religia este liberă. La aceste mulţumiri din partea credincioşilor, eu răspundeam foarte scurt, încât nu cred că răspunsurile mele durau peste un minut, că nu-i voi uita nici o zi în rugăciunile mele, ca Dumnezeu să-i ajute totdeauna în cele sufleteşti şi trupeşti, apoi, dându-le binecuvântarea arhierească, încheiam cu salutul catolic "Lăudat să fie Isus Cristos"".

În fotografie mai apare preotul Iosif Krasler şi parohul Ioan Duma, sfinţit episcop în anul 1949.

Ep. Ioan Duma va suporta, ca şi ep. Durcovici, rigorile închisorilor comuniste, rămânând însă fidel păstorului diecezei, a cărui moarte martirică la 10 decembrie 1951 o va anunţa în anul 1956 şi Sfântului Scaun.

Episcopului Ioan Duma îi aparţine de altfel şi iniţiativa lansată în anul 1971 de a se strânge documentele necesare întocmirii dosarului de beatificare pentru ep. Anton Durcovici.

La rândul său, ep. Anton Durcovici l-a apreciat în mod deosebit pe pr. Ioan Duma. Astfel, în anul 1946, în condiţiile în care guvernul comunist refuza să-şi dea acordul în cazul nominalizării canonicului Durcovici pentru scaunul episcopal de Iaşi, acesta din urmă, împreună cu arhiepiscopul de Bucureşti, Al. Th. Cisar, l-au propus Sfântului Scaun, ca episcop de Iaşi, pe pr. Ioan Duma. Sfântul Scaun însă a decis să păstreze nominalizarea ca episcop a Mons. Anton Durcovici, apreciat la acea dată drept cel mai potrivit pentru a prelua conducerea Episcopiei de Iaşi.

Episcopii Anton Durcovici şi Ioan Duma au fost exponenţii de vârf din partea Bisericii noastre locale ai rezistenţei anticomuniste prin credinţă.

Dr. Dănuţ Doboş