PS Aurel Percă despre călătoria în Italia şi Austria

"Întărire în credinţă şi încurajare"

Cu ocazia administrării tainei sfântului Mir, în perioada 23 mai - 10 iunie, PS Aurel Percă a vizitat diferite comunităţi de români din Italia. Totodată a vizitat şi Parohia Bad Deutsch-Altenburg din Austria. La întoarcere, Preasfinţitul a avut bunăvoinţa să răspundă la câteva întrebări.

- Preasfinţite, v-aţi întors recent din Italia şi Austria. Care a fost scopul principal al vizitei?

Scopul principal a fost celebrarea Mirului în comunitatea credincioşilor catolici români din Torino şi din Roma. Totodată i-am vizitat pe preoţii diecezei noastre, preoţi "fidei donum", care activează în diferite dieceze, îmbinând activitatea pastorală pentru comunitatea italiană şi comunitatea catolicilor români. La celebrarea Mirului a fost o participare numeroasă de credincioşi. La Torino am administrat taina sfântului Mir unui număr de 91 de copii şi adolescenţi, însoţiţi de peste 1.000 de credincioşi (părinţi, naşi, rude, prieteni), veniţi şi din localităţile învecinate. La Roma am celebrat sfântul Mir în biserica din centru, la "San Vitale", unde au fost 19 candidaţi, şi în cartierul Casilina, unde au fost 28 de candidaţi. După-amiază am condus ora de adoraţie, sincronizând comunitatea română din Roma cu Sfântul Părinte papa Francisc şi cu toţi catolicii din lume la "solemna adoraţie euharistică mondială în acelaşi timp".

- La începutul călătoriei, aţi vizitat şi Parohia Bad Deutsch-Altenburg...

Prima etapă a vizitei, înainte de a ajunge în Italia, a fost în localitatea de origine a episcopului martir Anton Durcovici. Chiar în ziua sosirii mele, 24 mai, în biserica parohială s-a inaugurat expoziţia de imagini şi texte, dedicată celor 125 de ani de la naşterea episcopului. Aici am celebrat sfânta Liturghie împreună cu pr. Pavel Balint, parohul locului, şi cu pr. Felix Măriuţ, care m-a însoţit în această călătorie pastorală. A fost o celebrare emoţionantă, după care, au fost privite, cu multă atenţie, panourile cu imagini şi texte expuse sub staţiunile Căii sfintei cruci. A avut loc şi o evocare a momentelor vieţii episcopului şi mărturii despre martiriul său, prin proclamarea unor texte în limbile română şi germană. Şi la Bad Deutsch-Altenburg, ca şi la Iaşi, se aşteaptă cu nerăbdare ziua în care episcopul Anton Durcovici va fi beatificat.

- Care poate fi motivul prezenţei atât de mari a credincioşilor la celebrările pe care le-aţi oficiat în Italia?

Participarea a fost numeroasă pentru că în asemenea ocazii credincioşii depun orice efort pentru a fi prezenţi la momentele atât de solemne din viaţa comunităţii române. Şi nu numai atât, prezenţa unui episcop este totdeauna un motiv de bucurie pentru ei şi o expresie a grijii pe care o purtăm faţă de ei, deşi se află la distanţă mare de ţară. Acest lucru l-am observat de mai multe ori, chiar şi atunci când eram în mijlocul lor doar ocazional.

- Cum privesc italienii participarea românească la celebrările liturgice?

Fiind avantajat de călătoria cu maşina, am putut să poposesc în multe locuri şi să întâlnesc şi mulţi italieni. Ei au manifestat admiraţie faţă de conaţionalii noştri, semn că nu aspectele sporadice negative din mass-media sunt reţinute, ci mai ales exemplele de credinţă trăită, manifestată prin participarea la Liturghia duminicală, chiar cu preţul unor eforturi deosebite, prin parcurgerea unor distanţe destul de mari.

- V-aţi întâlnit şi cu preoţi români, care activează în Italia. Ce înseamnă pentru un episcop întâlnirile cu preoţii săi, care se află departe de dieceza de care aparţin?

Aceste întâlniri deosebite reprezintă un semn de comuniune profundă, având menirea să păstreze legătura dintre păstorii diecezei şi ei. Dau totodată ocazia împărtăşirii bucuriilor şi preocupărilor legate de activitatea pastorală pe care o desfăşoară. Întâlnind şi episcopi, sub jurisdicţia cărora preoţii noştri îşi desfăşoară misiunea - arhiepiscopul de Torino, episcopul de Alba, de Suza, de Aosta şi de Concordia-Pordenone - aceştia şi-au exprimat aprecierea faţă de credincioşii noştri şi faţă de activitatea preoţilor. Impresionantă a fost şi vizita făcută la pr. Iosif Matei, care se află de mulţi ani la Mănăstirea Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus din Villanuova (Mondovi). Părintele, imobilizat la pat, comunică doar cu ajutorul unui calculator acţionat cu pupila ochilor. Dar dincolo de folosirea acestei tehnici de comunicare, am citit pe faţa părintelui emoţia şi bucuria pentru această vizită.

- Cum i-aţi simţit pe credincioşii care au plecat de pe meleagurile româneşti pentru a câştiga "o pâine mai albă" în Italia?

Istoria românilor în Italia este în mare parte cunoscută. Toţi au ajuns acolo pentru a-şi asigura un trai decent pentru familiile lor, pentru viitorul copiilor. Criza economică prezentă în toate ţările Europei nu i-a cruţat nici pe credincioşii noştri. Atâta timp cât mai există o sursă cât de mică de lucru şi atâta timp cât copii frecventează şcoala în Italia, oamenii sunt hotărâţi să rămână. Dar ei ştiu că nu va dura mult. Mulţi români s-au întors deja în ţară, alţii simt că se apropie această zi. Mai există o problemă deosebit de grea, faptul că în Italia se insistă mult asupra integrării credincioşilor în comunităţile italiene. Fiind alocate cu greu biserici pentru celebrări şi mai ales la ore nepotrivite, de obicei duminica după-amiaza, această zi este petrecută mai mult pe drum. Singurele locuri unde orarul Liturghiilor de duminică este destul de potrivit sunt Torino (la 8.30 şi 11.00) şi Roma "San Vitale" (la 8.00 şi 16.00). O veste îmbucurătoare este că Episcopia de Torino în curând va pune la dispoziţia comunităţii române, în exclusivitate, biserica din centru, unde se celebrează actualmente.

- Cu ce impresie aţi rămas în urma acestor vizite?

Ca întotdeauna, când am ocazia să vizitez comunităţile de credincioşi români precum şi preoţii care au fost rânduiţi să le ofere asistenţă pastorală, am sentimentul creării unei comuniuni profunde. Am constatat încă o dată că, în ciuda distanţelor şi a condiţiilor de trai, de multe ori vitrege, rămâne pe mai departe legătura cu ţara. Apoi am simţit bucuria pentru vizita unui episcop, care aduce o notă de noutate şi de entuziasm în sânul comunităţii. Îndrăznesc să spun că aceste vizite reprezintă momente de întărire în credinţă şi încurajare în a rămâne mereu credincioşi catolici buni.

A consemnat pr. Adrian Blăjuţă