Din istoria revistei (V)

Primii ani (2)

Aproape de sfârşitul anului 1913, părintele Anton Gabor, într-un articol intitulat "O operă ce trebuie înfăptuită", trage concluziile: "Ca pasărea ascunsă în desişul verde al copacului, care cântă de dragul celor ce vor s-o asculte, aşa pornit-am şi noi - cu sfială, se înţelege - însă hotărâţi să scriem pentru cei ce vor să ne citească (...) Am umplut o mică parte din golul ce era în populaţia noastră catolică (...) Am văzut cu multă mângâiere că "Lumina creştinului" a păşit pragul multor case şi că a fost întâmpinată cu căldură şi dragoste. Fapt care ne dovedeşte iarăşi pe de o parte că era nevoie de o asemenea publicaţie, pe de altă parte că dorul de citit a pătruns nu numai printre orăşeni, dar şi în însăşi inima celor de la ţară".

Revista de la Iaşi a fost apreciată în publicaţiile vremii. Notăm câteva reacţii.

"Calendarul catolic pe anul 1914", în cadrul rubricii "Cronica", scrie: "De la 1 ianuarie se tipăreşte la Iaşi "Lumina creştinului", o revistă lunară scrisă pentru poporul catolic, cu scopul de a-l instrui şi de a-i face cunoscută viaţa catolică din celelalte părţi". Calendarul notează pe scurt şi reacţia pozitivă a publicaţiei "Revista catolică" din Bucureşti, amintind şi de aprecierea pozitivă a revistei "Cultura creştină" din Blaj. Mai pe larg reacţiile respective pot fi citite în respectivele publicaţii.

"Revista catolică": "Începând cu 1 ianuarie a anului nou, apare în capitala Moldovei o revistă al cărei scop e: răspândirea adevărurilor descoperite de Isus, şi întărirea sentimentului religios. Spre a ajunge acest scop, "Lumina creştinului" va spune - pe înţelesul tuturor - învăţătura Bisericii şi va înşira faptele mai însemnate din Biserica Catolică (...) "Salutăm cu bucurie apariţia acestei reviste şi dorim să fie răspândită în straturile cele mai largi ale tuturor celor ce se interesează de învăţătura Domnului".

"Cultura creştină": "Mişcarea catolică din ţară ne-a surprins anul acesta cu o nouă publicaţie lunară intitulată: "Lumina creştinului". Ea iese din Iaşi şi este îngrijită de preoţii catolici din anturajul arhiepiscopului de acolo, Mons. Nicolae Iosif Camilli, care nu putea să prăznuiască mai demn jubileul preoţiei sale de 50 de ani - decât contribuind cu îndemnul şi sprijinul său la scoaterea unei publicaţii, menită să întărească în credincioşii săi alipirea de legea lor... Foaia catolică lunară a ieşenilor, care costă anual numai 2 cor., se îndreaptă mai ales către credincioşii celor două eparhii catolice din ţară, dar va găsi, credem, şi la noi sprijinul material pe care îl merită".

În anul 1913, pr. A. Gabor dă naştere unui proiect în care se doreşte tipărirea de cărţi bune: Societatea "Sfântul Iosif". Pentru aceasta în mai multe numere cere sprijinul cititorilor, să se înscrie în această societate şi să contribuie financiar, arătând avantajele: "Cu câtă plăcere în serile lungi şi viforoase de iarnă, adunaţi roată la gura sobei, nu veţi asculta de glasul acestor cărţi, ce vă vor vorbi de credinţa voastră dragă, despre patrie şi vremile trecute, pline când de mândrie, când de amarnică răstrişte; sau vă vor înşira poveşti frumoase, curate, înălţătoare de suflet!

Şi plăcerea ta va fi cu atât mai mare, cu cât cugetul îţi va şopti: şi tu ai părticica ta de muncă în întruchiparea acestui mândru sol de bine: autorul, cu mintea şi scrisul lui, şi tu cu banul ce-ai contribuit, ban, câştigat cinstit, cu mare trudă şi sudoarea frunţii".

În martie 1914 erau adunaţi 250 lei, iar pr. Anton Gabor subliniază că este nevoie de 25.000 lei pentru a putea începe activitatea.

Numărul din ianuarie 1914 se tipăreşte în ediţie de lux. Părintele Anton Gabor este bucuros că revista a fost primită de oameni cu vază, printre care Raymund Netzhammer, arhiepiscop de Bucureşti, Demetriu Radu, episcop de Oradea Mare, Valeriu Traian Frenţiu, episcop de Lugoj.

Pr. Cornel Cadar