Maria de Luján

Pe când papa Francisc era cardinal de Buenos Aires, adesea se deplasa la cel mai important sanctuar argentinian, Maria de Luján, aflat la 65 km de capitală. Cardinalul sosea aici sâmbătă seara, îi aştepta pe tineri şi, împreună cu ei, celebra Liturghia duminică dimineaţa, la ora 07.00. Venind sâmbătă seara, rămânea la confesional până la ora 22.00. Apoi se odihnea trei ore, pentru ca la ora 02.00 din noapte să fie din nou în confesional şi rămânea până la Liturghie.

Sanctuarul argentinian se află pe teritoriul Arhidiecezei Mercedes-Luján, iar Maica Domnului de aici a fost declarată, în anul 1930, patroana a trei ţări: Argentina, Uruguay şi Paraguay. Peste şase milioane de pelerini sosesc anual aici, mulţi dintre ei venind pe jos de la Buenos Aires.

Istoria sanctuarului începe în anul 1629. În acel an, un comerciant, Antonio Ferías de Sáa, i-a cerut unui prieten marinar, Juan, să-i aducă din Brazilia o imagine a Maicii Domnului ca să construiască mai apoi o capelă. Din Brazilia au fost trimise două statui de ceramică, ambalate în cutii de lemn: una o reprezenta pe Maria, neprihănit zămislită, care se află acum în sanctuar, iar a doua era Fecioara cu pruncul, care a fost dusă la Cordoba.

În port, cele două cutii au fost încărcate într-un car care mergea la Viejo şi Cordoba. Era în luna mai. După două zile de mers, carul s-a oprit aproape de râul Luján pentru a înnopta.

La răsăritul soarelui căruţaşul a înhămat boii la car ca să plece. Când să pornească, boii nu puteau urni carul, nici măcar un pas. S-au gândit să mai uşureze încărcătura şi au descărcat cutiile. Carul a pornit. Era clar că problema o constituiau cutiile. Dar au observat că doar cu una dintre cutii nu reuşeau să pornească, aceea cu statuia Mariei, neprihănit zămislită. Aşa că statuia a fost dusă ulterior la prăvălia din Rosenda. Juan Oramas a construit o capelă sărăcăcioasă, de care avea grijă un servitor, Manuel. Vestea miracolului s-a răspândit repede încât lumea a început să alerge spre capelă. Statuia a rămas aici 40 de ani.

În anul 1671, Ana de Matos îi propune lui Juan să-i vândă ei statuia, deoarece avea condiţii mai bune să o păstreze. El a fost de acord. A doua zi după ce a luat-o, Ana de Matos nu găseşte statuia unde o pusese. Era din nou în vechea capelă. A anunţat autorităţile bisericeşti şi împreună, în procesiune, au dus-o la Ana acasă. Aici s-a construit o altă capelă mai mare, terminată în anul 1685. Dar numărul pelerinilor fiind din ce în ce mai mare, în anul 1754 s-a pus piatra de temelie a sanctuarului.

În luna decembrie 1871 a avut loc primul pelerinaj oficial. La 8 mai 1887, la cererea episcopului de Rio de la Plata, prin dispoziţia papei Leon al XIII-lea, este încoronată statuia de la Luján, iar localitatea Luján este declarată oraş.

Statuia originală de ceramică începea să se deterioreze. Episcopul a propus să fie protejată şi să i se confecţioneze un acoperământ de argint. Din statuia originală se păstrează doar chipul şi mâinile.

Lucrările de construire ale marelui sanctuar de la Luján au început în anul 1889 şi au fost terminate complet în anul 1937. Sanctuarul este împodobit cu două turnuri solemne, înalte de 106 metri. Acoperişul, ferestrele şi uşile sunt realizate din bronz.

În anul 1930, papa Pius al XI-lea a ridicat sanctuarul la rangul de bazilică.

Vineri, 11 iunie 1982, fericitul papă Ioan Paul al II-lea a ajuns ca pelerin la Luján şi a oferit sanctuarului, ca la marile sanctuare mariane, trandafirul de aur.

Pr. Iosif Dorcu