Luna mai, luna florilor

În grădina Maicii Domnului

Toată frumoasă eşti, Marie!

Denumită pe drept cuvânt "grădina Maicii Domnului", ţara noastră beneficiază de un dar natural, plin de flori şi bucurii spirituale, luna cea mai frumoasă din an, luna mai.

Pentru creştinii catolici de ambele rituri, ca şi pentru toţi creştinii din Occident şi Orient, sânul preacurat al Mariei a fost cel mai frumos crin şi cea mai frumoasă floare, care a împodobit vreodată pământul. În sânul ei preacurat, operă a Sfintei Treimi, a binevoit să coboare însuşi Mântuitorul lumii trimis de Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt. O floare ce a întrecut în frumuseţe toate florile şi toate sufletele - sân binecuvântat, pe care a binevoit să-l aleagă Isus când a venit pe pământ.

Nu e de mirare că între florile istoriei şi, mai ales între florile Bisericii, cea mai frumoasă şi atrăgătoare este ea, Maria, mama lui Isus, flos florum - floarea florilor, care a produs cel mai frumos şi sfânt rod: pe Isus Dumnezeu, care a ales să fie şi om, îmbrăcând firea noastră.

În toate bisericile, alături de altarul de jertfă al Fiului lui Dumnezeu este şi un altar de iubire şi frumuseţe al Maicii sale preacurate, o icoană a Maicii noastre cereşti.

Strălucirea şi frumuseţea Mariei vin numai de la lucrarea specială a Duhului Sfânt, iar locul ei în economia mântuirii este lângă Isus. Iubirea ei îşi află originea şi desăvârşirea în iubirea lui Isus. Cultul ei nu are alt scop decât să împodobească altarul şi cultul lui Isus, iar meritul ei nu e altul decât că a fost aleasă şi destinată să devină mamă pentru Isus, pe care l-a primit în inima ei şi l-a dăruit lumii.

Catehismul Bisericii Catolice ne luminează credinţa când afirmă: "Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său (Gal 4,4), dar, pentru a-i întocmi un trup, el a voit libera cooperare a unei făpturi. De aceea, din veşnicie Dumnezeu a ales să fie mama Fiului său o fiică a lui Israel, "o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria" (Lc 1,27)" (CBC 488).

"Această strălucire a unei sfinţenii unice" cu care este "împodobită din primul moment al zămislirii sale" (LG 56) îi vine în întregime de la Cristos; ea a fost "răscumpărată în mod eminent în vederea meritelor Fiului ei" (LG 53). Mai mult decât pe oricare altă persoană creată, Tatăl a "binecuvântat-o cu toată binecuvântarea spirituală în ceruri, întru Cristos" (Ef 1,3). "A ales-o în el înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfântă şi neprihănită în faţa lui, în dragoste" (cf. Ef 1,4).

Cât de frumos o caracterizează părinţii tradiţiei orientale. Ei o numesc pe Maica lui Dumnezeu Cea Preasfântă - Panaghia şi o celebrează ca "neatinsă de vreo prihană a păcatului, fiind plăsmuită de Duhul Sfânt ca o făptură nouă" (LG 56), iar, "prin harul lui Dumnezeu, Maria a rămas neatinsă de orice păcat personal în toată viaţa sa", ne asigură acelaşi Catehism al Bisericii Catolice (nr. 493).

Toate aceste sublinieri arată că Maria este cea mai preţuită făptură de pe pământ şi cea mai frumoasă floare a omenirii.

Biserica dintotdeauna a ţinut să o venereze ca pe cea care a fost aleasă să-i ofere lui Isus frumuseţea vieţii sale de credinţă şi trupul ei împodobit cu toate virtuţile. În celebrarea misterelor vieţii sale s-a avut mereu în vedere ca acestea să fie inserate şi legate de celebrările închinate Sfintei Treimi şi, îndeosebi, alături de cele ce îl cinstesc şi îl sărbătoresc pe Cristos, mântuitorul lumii.

Evocând cu bucurie Buna-Vestire la 25 martie din calendarul Bisericii, celebrând naşterea sa la 8 septembrie, scoţând în evidenţă marile privilegii, precum misterul Neprihănitei Zămisliri la 8 decembrie, iubirea Inimii sale Neprihănite după solemnitatea Inimii lui Isus, trăind cu bucurie marele mister al ridicării ei cu trupul şi sufletul la ceruri - 15 august, ori făcând memoria numelui său la 12 septembrie, sau a misterelor mântuirii prin devoţiunea sfântului Rozariu la începutul lunii octombrie, Biserica i-a oferit şi îi oferă Mariei un loc cu totul aparte în calendarul Bisericii, preţuind credinţa şi iubirea ei cu care s-a pus la dispoziţia lui Isus şi a întregii familii umane.

Biserica din Răsărit, păstrând tradiţia cinstirii icoanei Maicii Domnului, îi oferă Mariei o adevărată veneraţie printr-un program impresionant la atâtea momente din anul liturgic şi în cadrul celebrării marii şi dumnezeieştii Liturghii, care, împreună cu cultul diversificat din Biserica Latină, transformă iubirea faţă de Maica Domnului şi cinstirea ei într-o laudă adusă în final lui Cristos Domnul, care a binevoit să se nască din sânul ei imaculat şi să ne-o lase, când era pe cruce, în testamentul iubirii sale: "Fiule, iată mama ta!".

Tradiţia Bisericii Catolice a introdus în programul de cinstire a Mamei cereşti, alături de multiplele sărbători din calendarul oficial, şi două luni dedicate Mariei: luna mai - luna florilor şi luna octombrie - luna rozariului, luna rozelor.

În fiecare an aşteptăm cu bucurie aceste două luni: luna florilor şi luna roadelor. La vecerniile de seară răsună mereu cântarea litaniilor şi invitaţia de iubire şi cinstire:

Al nostru cânt răsune,
S-ajungă pân' la rai.
La Maica preacurată,
În toată luna mai.

Altarul Maicii sfinte,
Cu flori să-mpodobim,
La ea în orice seară,
Cu drag noi să venim.

Şi cântece frumoase
În coruri să-i cântăm,
Cu îngerii din ceruri
Noi laude să-i dăm.

Să-i punem la picioare
Cununi de rugi fierbinţi,
Necazurile noastre,
Şi griji, şi suferinţi.

Nu uităm că în cursul acestei luni trăim un eveniment pe care îl considerăm de foarte mare importanţă: naşterea unei alte flori sub auspiciile şi sub privirile Maicii Preacurate. La 17 mai 1888 s-a născut o floare rară, un trandafir, viitorul episcop mărturisitor şi martir Anton Durcovici.

Din farmecul celei mai frumoase flori, Maica Preacurată, episcopul Anton Durcovici s-a inspirat şi şi-a înfrumuseţat sufletul.

Suntem fericiţi că în grădina Maicii Domnului avem deja mai multe flori frumoase şi atrăgătoare, între care străluceşte iubirea şi jertfa păstorului nostru, Anton Durcovici.

În fiecare an paşii noştri se îndreaptă spre locul în care a fost implantat, adică înmormântat, episcopul Anton, alături de marile şi impresionantele flori ale Bisericii Catolice latine şi greco-catolice.

Pelerinajul la Sighet de anul acesta (13-14 mai), la care vor participa toţi episcopii din cadrul Conferinţei Episcopilor din România, va avea un scop deosebit ca, împreună cu toţi pelerinii, să ne umplem de impresionantul curaj al credinţei lor, iar pilda şi iubirea lor pentru suflete să facă să crească în noi dorinţa de a deveni noi flori în grădina Maicii Domnului, flori de iubire şi credinţă, care să îmbucure ochii Creatorului şi ai Maicii Sfinte, cea mai frumoasă floare a Bisericii noastre. Îi cântăm şi o preamărim neîncetat:

Toată frumoasă eşti, Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine.
Tu eşti bucuria poporului nostru.
Tu eşti floarea florilor şi speranţa noastră.
Fă să se umple pământul de florile credinţei şi ale iubirii.
Fă ca tinerii şi tinerele Bisericii noastre să răspândească în lume farmecul iubirii şi frumuseţii tale.
Fă ca familiile noastre să fie pepiniere pentru cât mai multe şi frumoase flori, iar Biserica noastră să se simtă binecuvântată în grădina ta frumoasa.

Cu bucurie şi binecuvântare de la Domnul prin mijlocirea Mamei noastre cereşti.

Iaşi, 1 mai 2013

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi