Fecioară credincioasă, roagă-te pentru noi!

Credinţa sporită pe care o cerem cu insistenţă de la Dumnezeu: "Doamne, măreşte-ne credinţa!", face ca viaţa noastră spirituală să fie din ce în ce mai solidă şi mai rodnică.

O educatoare ideală în viaţa de credinţă ne-a fost dată de însuşi Dumnezeu în fecioara de la Nazaret, Maria, prin care a venit şi a rămas la noi Isus, Emanuel.

Cu "limbă de moarte", Isus ne-a dat-o ca mamă: "Iat-o pe mama ta!" (In 19,27).

Biserica o venerează cu un cult deosebit (iperdulie). În calendarul liturgic, pe tot parcursul anului, sunt înscrise solemnităţi, sărbători şi memorii în cinstea mamei cereşti. Două luni din an îi sunt închinate în mod special: luna mai, luna florilor, "luna Mariei", iar a doua este luna octombrie, luna preasfântului Rozariu.

Vecerniile mariane din luna mai au întreţinut, de-a lungul secolelor, adevărata viaţă creştină, sub deviza binecunoscută: "Prin Maria la Isus!". Litaniile Maicii Preacurate, "lauretane", cuprind 51 de invocaţii prin care ne adresăm Mariei, cerându-i să se roage pentru noi.

În contextul Anului Credinţei, invocaţia "Fecioară credincioasă" vrea să aibă un ecou deosebit în sufletul creştin. Invocând-o astfel, îi admirăm credinţa pe care a dovedit-o acceptând cu smerenie vestea arhanghelului Gabriel: "Iată, slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!" (Lc 1,38).

Un prim elogiu al credinţei Mariei i-l face verişoara sa, Elisabeta, când Maria merge să o viziteze, spunându-i: "Binecuvântată eşti tu între femei... Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul" (Lc 1,42.45).

Întreaga viaţă a Mariei, aşa cum ne-o arată sfintele evanghelii, de la Buna-Vestire şi până la răstignirea lui Isus, a fost o viaţă de credinţă, un exemplu vrednic de urmat.

P.A.D.