Poezii

Cristos a înviat!

Cristos a înviat!... şi moartea s-a curmat
Prin tot ce-a luminat, s-a stins primul păcat.

Isus a înviat şi-adânc, şi zări, şi morţi,
Şi-a renăscut în piept speranţele la toţi.

A înviat spre cer, o cale de urcat,
Noi doar să vrem să dăm uitărilor păcat.

Suntem răscumpăraţi, din sclavi ne face fraţi
Mântuitorul vrea, prin el, să fim salvaţi.

Slăvim cu bucurii în cânt de înălţat...
Să afle toţi că azi... Cristos a înviat!

Cornel Constantin Isăilă

* * *

Pe Muntele Înălţării Domnului

Pe Eleon, pe apostoli i-ai chemat,
În margini de pământ martori să-ţi fie,
Cu trupul înviat te-ai înălţat,
Redând speranţa omului în veşnicie.

Spre cer cum tu mergeai, ei au privit,
Glas înţelept, de înger le-a vorbit:
- Bărbaţi galileeni, de ce spre cer priviţi?
Acest Isus precum în slavă s-a 'nălţat,
Tot astfel va veni ca să-l slăviţi,
Şi-atunci acest pământ va fi eliberat!

N-am fost pe Eleon, pe Domnul să-l ascult,
Sfinţind cu-al său cuvânt pe apostoli în fiinţă,
Azi, pentru cele ce au fost demult,
Eu sunt un martor prin credinţă.

N-am fost pe Eleon să-l văd pe Domnul,
Cum se 'nălţa spre cer în biruinţă,
Dacă de toate acestea se-ndoieşte omul,
Eu sunt un martor prin credinţă.

Pe Muntele Înălţării ne-a arătat Isus,
A sa iubire, a sa bunăvoinţă,
Cerându-ne ca pân' l-al timpului apus,
Toţi să-i fim martori prin credinţă.

Martin Cata