Figuri ilustre: Pr. Petru Mârț
Preotul franciscan Petru Mârț s-a născut la Pildești, la 1 ianuarie 1922. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hălăucești și pe cele ale Academiei Teologice "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra, pe care a fost obligat să le întrerupă în anul 1948, odată cu închiderea de către comuniști a școlilor catolice.
În perioada 1950-1952 a urmat cursurile Facultății de Matematică-Fizică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, iar în aprilie 1952 s-a înscris, pentru finalizarea studiilor teologice, la Seminarul din Alba-Iulia. A fost hirotonit preot la Alba-Iulia, la 26 octombrie 1952, după ce la 3 iulie în același an făcuse în secret profesiunea solemnă a voturilor în cadrul Ordinului Fraților Minori Conventuali.
A activat apoi în parohiile Huși, Valea Seacă, Giurgiu, Bârgăuani, Prăjești, Onești, Nisiporești, Fărcășeni, Luizi-Călugăra, Pustiana, Bălușești, Slobozia, Satu Nou (Bâra), Târgu Trotuș și Hălăucești.
La 25 mai 1962, securiștii Toma Polac, Toma Constantin și Aurel Mihalcea au pătruns în clădirea reședinței parohiale din Bârgăuani, arestându-i pe parohul Matei "Martin" Ghiuzan și pe vicarul Petru Mârț. Acesta din urmă ar fi fost surprins, chipurile, arzând "obiecte și însemne franciscane". Motivul real al arestării însă era acela că în baza informațiilor primite de la rețeaua de informatori, securiștii l-au acuzat de faptul că, în calitate de "preot franciscan clandestin", avea "manifestări dușmănoase" la adresa regimului comunist din România.
Pr. Petru Mârț a fost anchetat cu duritate de securiștii Aurel Mihalcea, Guiță Ionascu și Teodor Popa, care l-au pus sub învinuire pentru "agitație contrarevoluționară".
Prin Sentința nr. 15/27 februarie 1963, Tribunalul Militar Iași în deplasare la Bacău (președinte Ioan Hoza), l-a condamnat pe pr. Petru Mârț la șase ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale" și deținere de publicații interzise ("Predicile" lui Colombo, vol. 1-2, de exemplu!).
Prin Decizia 131 din 30 aprilie 1963, Tribunalul Militar al Regiunii Militare București i-a admis recursul, reducându-i pedeapsa la trei ani de închisoare.
Interesant este faptul că la procesul-farsă judiciară, inculpatul Petru Mârț, judecat în "lotul pr. Iosif Budău" a negat toate faptele mincinoase, recunoscute prin violență pe durata anchetelor, declarând că semnase respectivele declarații "fără a fi conștient!". Printre altele, el a negat faptul că ar fi avut "manifestări dușmănoase" și că ar fi desfășurat "agitație contrarevoluționară, preconizând schimbarea orânduirii socialiste și a formei de guvernământ a Republicii Populare Române".
Pr. Petru Mârț a fost închis în penitenciarele comuniste de la Bacău, Jilava, Giurgeni și Ostrov, fiind obligat totodată în perioada iulie 1963 - iulie 1964 să lucreze în agricultură în coloniile de muncă de la Strâmba și Salcia.
A fost grațiat de restul pedepsei, prin Decretul 411/1964 al autorităților regimului Dej, iar la plecarea de la Ostrov a fost nevoit să semneze o declarație potrivit căreia se obliga să nu divulge niciodată informații privind locurile de detenție și despre persoanele pe care le cunoscuse în sistemul concentraționar comunist. În perioada martie-octombrie 1965 a fost urmărit din nou de Securitate prin "dosar de verificare", deoarece era considerat "suspect de activitate ilegală franciscană", iar în martie 1965 i s-a deschis "dosar de urmărire informativă", deoarece intra în categoria persoanelor cu "activitate dușmănoasă".
A murit la 31 iulie 2001, în confesionalul bisericii din Hălăucești, fiind înmormântat în cimitirul din Hălăucești.
Dr. Dănuț Doboș