Anton Durcovici - Cauza de beatificare

Dosarul de beatificare al episcopului martir Anton Durcovici a fost deschis la Vatican de Mons. Giacomo Pappalardo, cancelarul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, la 8 februarie 2010. În procesul cauzei de beatificare, acest eveniment a însemnat încheierea primei etape (diecezană) şi deschiderea alteia (etapa romană).

În iunie 2010, o comisie desemnată cu acest caz din partea Congregaţiei a validat etapa diecezană. A urmat numirea unui relator care colaborează la redactarea Positio super martyrio, o lucrare convingătoare despre viaţa şi martiriul episcopului Durcovici. La această documentaţie se lucrează acum. După depunerea întregii documentaţii, totul depinde de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, care numeşte un grup de consultanţi teologi. Aceştia decid dacă a fost vorba sau nu de martiriu. Dacă membrii comisiei confirmă acest fapt, cazul este judecat de cardinalii membri ai Congregaţiei. La final Sfântul Părinte este cel care decretează beatificarea.

La începutul lunii februarie, PS Petru Gherghel a întreprins o vizită la Roma pentru a se interesa de procesul de beatificare. Acolo s-a întâlnit cu pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare, şi cu cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Pe parcursul ultimilor doi ani s-au desfăşurat mai multe evenimente prilejuite de acest proces, cu scopul de a aduna şi alte informaţii, documente sau mărturii care pot fi utile în desfăşurarea cauzei de beatificare. Anul trecut a fost deosebit de rodnic: un film despre viaţa episcopului, pe postul de televiziune TVR Cultural; la 60 de ani de la moartea episcopului (10 decembrie 2011), au avut loc manifestări în Iaşi, Bucureşti, Sighetu Marmaţiei, Roma (Italia) şi Bad Deutsch-Altenburg (Austria). La Roma a avut loc simpozionul "Episcopul Anton Durcovici (1888-1951) la 60 de ani de la martiriu", iar la Bad Deutsch-Altenburg au fost organizate expoziţii şi celebrări.

Nu pot fi trecute cu vederea cărţile: Anton Durcovici, vescovo e martire in Romania (Anton Durcovici, episcop şi martir în România), scrisă de Florian Müller în limba germană, tradusă mai întâi în limba română, iar anul trecut în limba italiană, şi Il vescovo Antonio Durcovici (1888-1951), a 60 anni dal martirio (Episcopul Anton Durcovici la 60 de ani de la martiraj), editată de PS Aurel Percă în limba italiană.

De asemenea, s-a făcut deseori apel la rugăciunea pentru beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, în acest sens organizându-se novene de rugăciune în cinstea lui.

* * *

Ultimele luni din viaţa episcopului Durcovici

"Încă de la Jilava, Excelenţa sa se îmbolnăvise greu. Intestinele nu îi mai funcţionau regulat. În picioare, durerile unei flebite. Ar fi avut nevoie de un regim special. La Sighet a primit o dată pe zi griş, pregătit numai cu apă. Infirmierul îi spunea clar că mai are de trăit cel mult până pe la Crăciun. Bolnavul era în schimb mereu blând, răbdător, recunoscător pentru orice serviciu. A fost gata până în ultima zi să ne comunice din bogatele sale cunoştinţe, oferindu-şi toată cunoştinţa pentru triumful Sfintei Biserici. (...) Cât priveşte testamentul său, mi-a zis: Bani nu am. Cărţile mele le las Seminarului din Iaşi, celelalte lucruri Episcopiei din Iaşi. De mulţi ani îl cunoscusem pe Mons. Durcovici, drept un preot bun, zelos, învăţat. În aceste săptămâni trăite împreună într-o celulă, el a crescut însă cu mult mai mult în preţuirea mea. În mijlocul lunii noiembrie l-au mutat din celula noastră într-o celulă în care să moară singur, neobservat de nimeni. Noi am cerut să-l lase să rămână cu noi. Am fi vrut să ne îngrijim de el. În zadar".

(Dr. Andrea Dobeş, Mărturie a pr. Otto Farrenkopf, SJ, despre ep. Durcovici)