Rugăciunea unui creştin

Trăim în civilizaţia morţii. Ajunşi aici, nu ne mai impresionează nici cifrele, nici adevărul crunt din spatele lor şi nici măcar crimele prezentate în mass-media ca "fapt divers", iar scenariile apocaliptice care se întrec în "noutatea" previziunii au devenit de-a dreptul plictisitoare. Nu ne mai impresionează nici eutanasia şi nici ideea ministrului sănătăţii din Olanda pentru instituirea asasinatelor la domiciliu pentru pacienţii care nu-şi dau consimţământul, fiindcă, în starea de legumă psiho-mentală ce se vrea indusă prin mass-media, totul e bun, totul e rău, nimic n-are nici o valoare şi nici o perspectivă. Aşa că - de ce să ne mai preocupe soarta creştinilor? În fond, de două mii de ani încoace, ne-am obişnuit cu persecuţiile, cu prigoana, cu asasinatele. Iar în calitate de creştini, nu trebuie să protestăm, nici să ne apărăm dreptul la viaţă şi cu atât mai puţin, la... dreptate.

Oare chiar aşa trebuie să stea lucrurile?

Când într-o peliculă celebră de acum, difuzată pe HBO, apare în cursul unui ritual satanic, Liturghia în limba română redată invers, au fost, ce-i drept, câteva proteste, dar fără răsunet şi finalizare, fiindcă aparent "nu există bază legală", iar "Liturghia nu beneficiază de... copyright"! Dar când se încercase acelaşi lucru cu muzică sacră hindusă, revolta credincioşilor care lua amploare şi ameninţările cu moartea la adresa autoarei coloanei sonore au făcut să se renunţe la idee, încât s-a trecut la... creştini, de preferinţă români, fiindcă ei tac! Şi suportă!

Şi iată Raportul agenţiei Fides pentru anul 2011 privind lucrătorii pastorali care şi-au pierdut viaţa în mod violent în cursul ultimelor 12 luni: 18 preoţi, 4 surori, 4 laici - 26 de persoane, cu una mai mult decât anul trecut. Iar raportul continuă cu menţionarea locului unde s-a produs asasinatul, ţara de origine a victimei, condiţiile în care au fost asasinaţi. Raportul este disponibil, dar câţi dintre noi renunţă la un divertisment TV ca să citească aşa ceva?! "Avem necazurile noastre, nu ne interesează! - sau lucrurile se citesc ca un fapt divers şi... se trece mai departe. Se trece peste cadavre! Peste cadavrele fraţilor noştri întru Cristos - tot aşa cum s-a trecut şi peste faptul că din constituţia UE s-a renunţat la afirmarea rădăcinilor creştine ale Europei! Iar raportul se referă numai la lucrătorii pastorali, nu la represaliile la care sunt supuşi creştinii pretutindeni în lume, pentru simplul fapt că sunt creştini.

La recenta sesiune (6-7 decembrie 2011) a consiliului ministerial al OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), arhiepiscopul Dominique Mamberti, secretarul Sfântului Scaun pentru relaţiile cu statele, a solicitat instituirea unei Zile Internaţionale împotriva Persecutării şi Discriminării Creştinilor, "ca semn important că guvernele doresc să răspundă cu seriozitate acestei probleme". Din păcate, nu ne-a parvenit (încă) ştirea confirmării propunerii menţionate. Probabil că în viziunea OSCE, cei peste două milioane de creştini care trăiesc sub ameninţarea morţii din cauza credinţei sunt o cifră... neglijabilă şi oricum, problemele religioase depăşesc cadrul discuţiilor lor "serioase". Şi atunci...

Oare cum sună rugăciunea unui creştin? Poate că a celor ucişi a fost asemenea rugăciunii sfântului Ştefan, primul martir al creştinătăţii - "Doamne, nu le socoti păcatul acesta"...

Dar rugăciunea tatălui, a mamei, a fratelui sau surorii celor asasinaţi? Sau rugăciunea tuturor celor care, prin infinite legături de suflet, îi susţineau acolo, departe, să-şi împlinească misiunea?! Dacă fiecare dintre noi am fi în această situaţie, oare ce am spune Tatălui nostru ceresc, când aici, jos, până şi dreptatea din vorbe, nu numai din fapte, ne este refuzată?!

...Fiindcă nici termenul de "martir" nu este acceptat pentru ei...

Dr. Ecaterina Hanganu