Pașii credinței. Darul credinței
Un preot salezian, Adolfo L'Arco, spunea: "Hrăniți credința voastră și dubiile vor muri de foame!". Este ceea ce încercăm în această pagină, pornind de la convingerea că este nevoie de o educație a credinței. În articolul precedent am văzut ce anume nu este credința, astfel încât să nu ne lăsăm amăgiți de false convingeri. Facem un pas înainte pe drumul descoperirii credinței și începem să intrăm în bogăția acestui mare dar. Timpul Adventului și solemnitatea Nașterii Mântuitorului nostru ne ajută în acest sens.
Perioada Adventului este marcată de atmosfera așteptării venirii Mântuitorului. Această așteptare este plină de credință, deoarece se pregătește să trăiască împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: trimiterea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu urmează să se facă om pentru a arăta imensa dragoste a lui Dumnezeu pentru om. În această așteptare, sfânta Fecioară Maria ne este un exemplu. Ea primește mesajul îngerului Gabriel și, deși nu înțelege cum se vor întâmpla toate cele spuse, acceptă să colaboreze la acest plan minunat. Mai mult decât atât, ca și Abraham, ea pornește la drum. Merge să o viziteze pe Elisabeta. Așteptarea plină de credință nu este pasivitate, nu este o dulce letargie, ci drum spre aproapele, în care, de fapt, este prezent Cristos. Ascultarea, încrederea, dăruirea fac din credința Mariei o credință deplină "pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil" (Lc 1,37).
Evenimentul minunat al nașterii Mântuitorului, al întrupării lui Isus Cristos, alimentează în mod admirabil credința noastră. Faptul că Fiul lui Dumnezeu se face om în persoana lui Isus din Nazaret împlinește măreața simfonie a Vechiului Testament care ajunge la punctul culminant: Dumnezeu s-a făcut om, este Dumnezeu-cu-noi, Dumnezeu-pentru-om. Dumnezeu este Dumnezeul vieții și al fericirii, care face din viața omului expresia cea mai profundă a gloriei sale. "Gloria lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu", spunea sfântul Irineu. În întreaga sa viață Cristos a dovedit că omul este pe primul loc, că binele lui are întâietate și că nimic altceva nu poate să fie mai important. Un exemplu în acest sens este vindecarea omului cu mâna paralizată (Mt 12,9-14). Pentru farisei era mult mai important să fie respectată sâmbăta, ca semn că Dumnezeu era onorat înainte de toate. Omul paralizat putea să aștepte, avea alte șase zile la dispoziție! Isus arată că pentru el, pentru Dumnezeu, lucrurile stau altfel: viața, binele și fericirea omului sunt maxima expresie a gloriei lui Dumnezeu! Cristos nu cere să se aleagă între binele omului și gloria lui Dumnezeu, ci arată că gloria lui Dumnezeu stă în fericirea omului, adevărata fericire!
Celebrarea Adventului și a Nașterii Mântuitorului ne oferă ocazia să redescoperim frumusețea și forța credinței. Ce poate fi mai minunat decât să știm că mulțumirea cea mai mare a lui Dumnezeu este împlinirea noastră, adevărata noastră fericire? Acesta este motivul pentru care l-a trimis pe Fiul său în lume! Acesta este motivul pentru care Cristos nu a ezitat să își dea viața pentru noi! Astfel ne dăm seama că, înainte de toate, credința este un dar care, dacă îl primim cu disponibilitate, ne asigură împlinirea. Apoi este o relație între noi și Dumnezeu, nu doar o sumă de concepte sau un pachet de comportamente pe care le respectăm "ca să fie bine". Credința este iubirea pe care Dumnezeu dorește să o pună în inima noastră și toată deschiderea pe care noi o avem!
Celebrarea sărbătorii Nașterii Mântuitorului să ne ajute să creștem în credință și să descoperim mai mult frumusețea și importanța ei, astfel încât întreaga noastră viață să fie orientată spre trăirea unei prietenii autentice cu Dumnezeu. Este cadoul cel mai potrivit de Crăciun, globulețul cel mai strălucitor în brad, prăjitura cea mai dulce!
Crăciun fericit!
Pr. Felix Roca