Cristos, familie, ecumenism

Intervenţia PS Petru Gherghel în ziua de 13 octombrie, în plenul lucrărilor Sinodului Episcopilor

Preafericite Părinte, venerabili păstori, fraţi şi surori în Cristos,

În numele întregii Conferinţe a Episcopilor din România, vă aduc tuturor un salut fratern şi plin de respect. În intervenţia mea aş vrea să vă prezint câteva propuneri, ca o contribuţie la noua evanghelizare, pentru a alimenta credinţa noastră în Dumnezeu. Fac referire la trei puncte din Instrumentum laboris.

Nr. 21 - Isus Cristos, evanghelizatorul

Biserica Catolică din România, compusă din trei rituri (latin, greco-catolic şi armean), a dus întotdeauna evanghelia, cu bucurie şi sacrificiu, tuturor celor care doreau să trăiască credinţa. Adevărata comoară a vestirii nu este altceva decât Isus însuşi, Fiul lui Dumnezeu, care a transformat aparentul faliment de pe cruce într-o admirabilă victorie a învierii pentru mântuirea lumii. Nu există mântuire fără cruce, şi, prin urmare, crucea nu poate fi eliminată din drumul pe care Biserica îl străbate de-a lungul secolelor.

În situaţia de astăzi, ne interpelează aceeaşi logică divină care asigură dezvoltarea evanghelizării, în ciuda dificultăţilor şi a opoziţiilor, pentru că lucrarea mântuirii nu poate fi evaluată cu măsurile umane, ci raportată la planul divin. Ostilitatea pe care o întâlneşte evanghelia în acest timp nu trebuie să ne facă să uităm tulburătoarea logică a crucii, unde intervenţia umană nu a reuşit să sufoce harul divin.

Nr. 110 - Familia, instrument exemplar al noii evanghelizări

Biserica Catolică din România este onorată să prezinte tuturor celorlalte Biserici locale rolul benefic pe care familia creştină l-a avut în vremurile dificile ale recentei dictaturi. Familia a avut un rol fundamental, fiind adesea singura posibilitate de a vesti evanghelia şi de a transmite credinţa. Iar acum, din mărturiile migranţilor catolici români, pot să vă asigur că mulţi dintre ei au ajutat familiile în care lucrează să descopere frumuseţea rugăciunii şi a credinţei în Cristos.

Într-o perioadă marcată acum de confuzia relativismului, familia creştină rămâne în şi pentru lumea de astăzi o adevărată catedrală a primei evanghelizări, unde părinţii pot să-i înveţe pe fiii lor primii paşi pe drumul creştin. În acest sens, formarea părinţilor devine pentru păstorii de suflete prioritatea pastoraţiei locale.

Nr. 72 - Ecumenismul ca dialog al rugăciunii

Documentul Instrumentum laboris ne invită la un program ecumenic comun. În România, sfârşitul persecuţiei atee deschisese porţile pentru o adevărată primăvară ecumenică. Oamenii salutau cu entuziasm noul climat, sprijinit cu bucurie de către intelectuali şi, în ciuda dureroasei chestiuni a bunurilor sechestrate, noi toţi consideram că timpul mărturiei fraterne era aproape. Nu ne-a abandonat niciodată rugăciunea, singurul mijloc capabil să depăşească obstacolele umane ale testamentului sacerdotal al lui Isus: "Ut unum sint" - "Ca toţi să fie una" (In 17,11). Chiar dacă astăzi rugăciunea comună dintre catolici şi ortodocşi nu este permisă sau posibilă, dintr-o dispoziţie a Sinodului Ortodox Român, noi nu încetăm să-l implorăm pe Dumnezeu pentru un nou şi adevărat drum ecumenic între toţi creştinii din România: Fă, o Doamne, ca măcar rugăciunea "Tatăl nostru" să-i unească pe fiii tăi! Pentru că acolo "unde doi sau trei se adună în numele meu, şi eu sunt în mijlocul lor" (Mt 18,20). Nu există speranţă de unire fără harul Duhului tău Sfânt! Nu există har divin decât prin şi în rugăciune!

În concluzie, pentru o nouă evanghelizare, Biserica Catolică din România, înviată după calvarul comunist, propune printre alte instrumente: a) a pleca din nou de la Isus însuşi, evanghelie şi evanghelizator; b) a promova familia creştină, fondată pe căsătorie şi pe formarea părinţilor; şi c) a cultiva ecumenismul rugăciunii, pentru ca unitatea creştinilor să ajute lumea să creadă în Cristos (cf. In 17,21).

La toate Bisericile din Europa şi din lume să ajungă mesajul nostru de optimism creştin şi invitaţia de a crede în Domnul Isus, cap al Bisericii, care a suferit moartea, dar a învins-o şi rămâne cu noi până la sfârşitul lumii.

Vă mulţumesc!