Răspundem cititorilor
- M.P. (e-mail). "Sunt un cititor al site-ului Diecezei de Iași și mă bucur că pot găsi în fiecare zi lecturile și gândurile zilei pe care le atașați în fiecare zi în sprijinul credincioșilor. Eu sunt un tânăr din Tămășeni și lucrez în Anglia și aș vrea să fac o propunere și bineînțeles dacă a-ți putea transmite mai departe acest gând al meu. Mai exact locuiesc în Londra și din câte am înțeles există doar o singură biserică catolică în această regiune, biserică ce este situată în N-V Londrei. Vreau să vă spun că există o comunitate foarte numeroasă de români aici care participă la sfânta Liturghie, dar mulți dintre ei nu pot pentru că locuiesc în diferite părți ale Londrei. O bună parte dintre aceștia s-au stabilit în S-E capitalei, dintre aceștia fac parte și eu, dar din păcate nu avem posibilitatea de a merge la Liturghie în fiecare duminică. În zona aceasta a capitalei sunt foarte multe biserici catolice și eu cred că s-ar găsi posibilitatea de a se celebra și aici Liturghia în limba română. Dacă o să reușiți să faceți ceva în scopul acesta sunt sigur că o să faceți o mulțime de oameni fericiți și mai plini de viață. Vă mulțumesc și vă doresc o săptămână bună alături de Dumnezeu".
Vă mulțumim pentru gândurile exprimate și pentru faptul că citiți materialele postate pe site-ul diecezei. Apreciem că nu ați uitat de Liturghie și că sunteți preocupat să aveți biserica mai aproape de dv. Cu siguranță, gândul dv. îl vom transmite mai departe. Vă sugerăm ca dorința dv. s-o aduceți mai întâi la cunoștință părintelui care se ocupă de pastorația românilor catolici din Londra. Sfinția sa, cunoscând cum stau lucrurile, va putea să studieze o posibilitate de rezolvare și apoi să ia legătura cu superiorii din zonă și din Dieceza de Iași.
- O.B. (e-mail). "Am citit pe site-ul www. ercis. ro despre accidentul din Valea Uzului. Vreau să vă întreb, că nu se știe nimic, despre Dacia neagră. Sunt tare curios, la jumătatea lunii august am fost acolo. În anul 1988 bunicul meu era șoferul... Din păcate bunicul meu a murit acum 6 ani. Niciodată nu a povestit nimic, de aceea am scris pentru dv. Poate știe bunica amănunte și dacă-mi spune ceva nou, mai trimit un e-mail".
Despre evenimentul din Valea Uzului din 21 august 1988 (ora 19.10), în care și-au pierdut viața 27 de persoane din 63 câte erau în camion (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni), s-a scris în revista "Lumina creștinului" din: septembrie 2008 (Comemorare: La 20 de ani), octombrie 2008 (Mărturia unui supraviețuitor). Impresionant este că mulți dintre ei se rugau. Martorii spun că, după ce camionul a trecut de tabăra Valea Uzului, intrând în pădure, din sens opus veneau două mașini Dacia, una galbenă și una neagră, cu cea neagră s-a întâlnit chiar pe pod și camionul a tras mult pe dreapta. După pod, drumul fiind mai îngust, camionul a derapat și s-a răsturnat în apă. Remorca, având bagajele, s-a agățat de pod și apoi a intrat în camion. Dacia galbenă s-a oprit și oamenii au ajutat la salvarea celor prinși sub camion. Despre cealaltă mașină nu știe nimeni nimic. La 25 august 1988 a avut loc înmormântarea celor 23 de persoane din Faraoani și Valea Mare.
- Silvia Moldoveanu (e-mail). "Sunt o cititoare consecventă a revistei "Lumina creștinului" și vă rog să-mi răspundeți la o întrebare: Ce părere aveți despre cartea "Creștinismul părinților noștri" (apărută la Editura "Viață și sănătate"), despre autorul acesteia, dr. Petru Blaj (se pare ortodox), precum și despre pr. Nelu Dumitrescu, licențiat al Institutului Teologic Ortodox, care prefațează cartea. Cartea pledează pentru valabilitatea multor principii susținute cu vehemență de creștinii adventiști. Din această cauză, cartea este distribuită gratuit de către aceștia. Vă doresc numai bine!".
Cartea este o culegere de texte din scrieri bisericești ortodoxe; o compilație de citate din diferiți autori ortodocși. E vorba de citate scoase din context cu scopul de a demonstra, după cum este notat în carte, "creștinismul apostolic, în frumusețea lui primară, ce se lasă descoperit dincolo de inovațiile cultice de mai târziu, care au condus la denaturarea lui". După autor (care este un medic adventist), creștinismul de azi are multe inovații, denaturări. Se înțelege că doar gruparea din care face parte este pe linia cea dreaptă. Când citatele nu spun ceea ce vrea autorul, atunci el intervine cu paranteze în care pune note în care explică ceea ce ar trebui să spună textele și nu spun. Așa cum bine ați sesizat, cartea e construită în așa fel încât să susțină ideile adventiste, o mișcare religioasă apărută în jurul anului 1844 dintr-un nucleu de credincioși de diferite confesiuni protestante, organizată ca "biserică" în anul 1863, prin contribuția în principal a lui William Miller (1782-1849) la început și a lui Ellen White (1827-1915). Iată câteva dintre idei: sâmbăta este ziua de odihnă, Domnul va veni în curând și va inaugura mileniul (o mie de ani în care Cristos va domni, înainte de judecata finală), sufletul nu este nemuritor, nu există iad, vor învia doar cei drepți, accent mare pe profeții și pe lege, Cristos a intrat în sanctuar la 22 octombrie 1848 și a început judecata preadventă, "spiritul profetic" (inspirația cărților lui E. White: "o lumină mai mică"), respectarea legilor sănătății și legilor naturii, cina Domnului cu pâine-azimă și must de struguri nefermentat, spălarea picioarelor, accente anticatolice (papa: anticristul, 666).
- Maria (e-mail). "Aș dori să vă adresez o întrebare: cât e de păcat să fac unele treburi casnice duminica, având în vedere faptul că am serviciu de 8 ore, pe lângă aceasta trebuie să mai muncesc câteva ore și altceva, nu chiar în fiecare zi, și în afară de obligațiile de soție și mamă, mai cos la mașina de cusut, să ne putem descurca având în vedere faptul că locuim cu chirie și am și copil la școală, din aceste motive îmi mai rămân treburi și pentru duminica. Nu am spus acestea ca pe o scuză, însă aceasta este realitatea, încerc totuși să nu fac din duminică o zi obișnuită. Cu toate acestea, nu lipsesc niciodată de la sfânta Liturghie în ziua de duminică și în zilele de sărbătoare".
Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2185 spune: "Duminica și în celelalte sărbători de poruncă, credincioșii trebuie să se abțină de la munci sau activități care îi împiedică de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie zilei Domnului, de la practicarea faptelor de milostenie și de la cuvenita destindere a minții și a trupului". În schimb, același Catehism ne spune că în afară de participarea la Liturghie, în zi de duminică trebuie să ne orientăm spre cei în sărăcie și în mizerie, duminica fiind consacrată faptelor bune și slujirii bolnavilor, infirmilor, bătrânilor. Sau putem să cultivăm relațiile de familie sau cu ceilalți, ori putem să facem să crească viața lăuntrică prin reflecție, tăcere, studiu și meditație... Cu alte cuvinte, în această zi trebuie să cultivăm viața familială, culturală, socială și religioasă. Cele de mai sus sunt explicate în Manualul de religie de clasa a VI-a printr-o povestire pe care o redăm: "Era odată un țăran care își bătea joc de vecinul său, pentru că nu își lucra pământul duminica și în sărbătorile de poruncă, ci mergea la biserică la sfânta Liturghie. Atunci, creștinul cel bun a voit să-i dea o lecție și i-a pus această întrebare: "Dragul meu, ce-ai spune dacă, într-o zi, mergând la târg cu șapte galbeni, ai întâlni un sărman care ți-ar produce așa de mare milă, încât i-ai da șase galbeni?". Vecinul i-a răspuns: "Aș face o faptă bună, aș fi de lăudat". "Foarte bine! i-a spus cel credincios. Dar ce ai spune dacă sărmanul, în loc să-ți mulțumească, știind că mai ai un galben, te-ar lua la bătaie pentru a-ți lua și ultimul galben?". La care vecinul a zis: "Ah, atunci ar fi un tâlhar și ar merita să fie pedepsit". Cel credincios cu respect i-a explicat: "Ai dreptate, dragul meu, dar aceasta este exact situația ta. Dumnezeu ți-a dat șase zile pentru a lucra și a-ți câștiga pâinea pentru tine și familia ta, și a păstrat pentru el una, duminica; ea trebuie sfințită. Tu, în schimb, în loc să-i arăți recunoștință și respect, vrei să-i furi și cea de-a șaptea zi, călcând în picioare voința sa. Ce zici, nu e același lucru?" Țăranul, rămas pe gânduri, a recunoscut că a greșit. Din acea zi și-a schimbat viața.
- G.G. (e-mail) "Aș dori să devin colaborator permanent al dv. Mai jos este articolul meu de debut la care vă rog, dacă îl aprobați pentru tipar să îmi spuneți ce ajustări trebuie să mai fac".
Vă mulțumim pentru mesaj și pentru articol. Apreciem faptul că doriți să deveniți colaborator al revistei. Ne-am bucura dacă, după ce veți revedea structura revistei, ne veți preciza cui doriți să vă adresați, ce subiecte doriți să abordați, la care rubrică vedeți articolele dv., la ce pagină etc. În al doilea rând, pentru ca un articol să fie selectat spre publicare trebuie să fie trimis ca document atașat, scris cu diacriticele specifice limbii române (ă, î, â, ș, ț), cât mai corect gramatical. Dacă e vorba de un eveniment, articolul trebuie să răspundă la întrebările: "cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?". Din articol am reținut finalul: "Oscar Wilde spunea: "Păstrați iubirea în inima voastră. O viață fără ea este ca o grădină umbrită când florile sunt moarte"... Pe soclul statuii fericitului papă Ioan Paul al II-lea de la Cacica stă scris: "Totus tuus". Să-i dăruim totul lui și răsplata va veni imediat sub felurite forme, fie ele spirituale ori materiale. Dăruirea este practica esențială a sfinților creștini care au avut drept exemplu această dăruire totală în mâinile lui Dumnezeu pe care a făcut-o Cristos. Caritatea ne este tuturor la îndemână. De aceea, ajutorul dat aproapelui este în același timp un ajutor dat Mântuitorului în munca sa pe ogorul divin. Amin!".