Paşii credinţei. Căutându-l pe Dumnezeu

Papa Benedict al XVI-lea a decis să convoace un an pastoral dedicat aprofundării credinţei. Anul Credinţei va începe la 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, şi se va termina în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, la 24 noiembrie 2013. La 11 octombrie 2012 se vor împlini şi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice.

Care sunt motivele care stau la baza convocării Anului Credinţei?

La începutul scrisorii apostolice "Porta fidei", prin care a convocat Anul Credinţei, papa spune că poarta credinţei, prin care ajungem la comuniune cu Dumnezeu, este mereu deschisă. A trece prin această poartă, spune papa, înseamnă a porni la un drum care durează toată viaţa. Acest drum trebuie să fie redescoperit "pentru a pune în lumină cu tot mai mare claritate bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos", în contextul în care mulţi creştini sunt indiferenţi faţă de aspectul credinţei sau chiar neagă valoarea ei. O astfel de situaţie nu poate fi acceptată şi, de aceea, este necesară întoarcerea la izvorul credinţei. Papa, de fapt, cere întregii Biserici să facă efortul de a redescoperi credinţa, de a o aprofunda şi de a o mărturisi lumii. Este o provocare pentru fiecare creştin, mai ales pentru tineri! Este o ocazie de a reflecta mai mult la prietenia noastră cu Cristos şi, mai ales, de a analiza cât de mult credinţa marchează existenţa noastră.

Cum poate fi trăit Anul Credinţei?

Înainte de toate, papa propune o "autentică şi reînnoită convertire la Domnul", deoarece reînnoirea Bisericii trece prin mărturia de viaţă a creştinilor. Aceştia sunt îndemnaţi să redescopere bucuria în credinţă şi să regăsească entuziasmul în comunicarea credinţei. Crezul este cel care îi poate ajuta pe creştini să redescopere conţinuturile credinţei şi, de aceea, se face şi propunerea ca acesta să fie recitat zilnic. "Pentru a avea acces la o cunoaştere sistematică a conţinuturilor credinţei, toţi pot găsi în Catehismul Bisericii Catolice un ajutor preţios şi indispensabil", continuă Sfântul Părinte. Anul Credinţei va fi şi o ocazie potrivită pentru a intensifica mărturia carităţii. "Credinţa fără caritate nu aduce rod, iar caritatea fără credinţă ar fi un sentiment în voia constantă a îndoielii", specifică papa Benedict al XVI-lea.

Ce pot să fac eu în Anul Credinţei?

Ca tânăr, înainte de toate, este important să îţi reînnoieşti dorinţa de a-ţi construi viaţa pe temelia credinţei. Nu este vorba doar de a te obişnui cu ideea că ai credinţă în Cristos, ci de a face toate alegerile vieţii tale în funcţie de prietenia ta cu Cristos. Aceasta înseamnă să ţinteşti mereu mai sus şi să nu te opreşti la "propunerile" banale pe care le întâlneşti la tot pasul şi care, în nici un caz, nu vor satisface aspiraţiile profunde ale inimii tale. Credinţa are frumuseţea sa, poate aduce multă bucurie şi devine mângâiere pentru momentele de încercare.

După ce în lunile trecute am vorbit în această pagină despre bucuria credinţei, în următoarele luni vom încerca să atingem alte aspecte legate de trăirea credinţei, care să ne ajute în a ne apropia mai mult de Dumnezeu, a-l cunoaşte mai mult pe Cristos şi a fi mai convinşi de credinţa noastră, care să devină o lumină şi pentru cei care ne înconjoară.

Pr. Felix Roca