Ep. Anton Durcovici. Ziua consacrării

Aşa cum se cunoaşte, papa Pius al XII-lea l-a înălţat, la 30 octombrie 1947, pe canonicul Anton Durcovici la demnitatea de episcop de Iaşi, dar din cauza opoziţiei guvernului comunist, condus de Petru Groza, consacrarea episcopală a avut loc târziu, la 5 aprilie 1948, iar instalarea sa la Iaşi la 14 aprilie, acelaşi an.

Cu prilejul consacrării episcopale, au fost făcut mai multe fotografii care au imortalizat acest eveniment unic şi plin de semnificaţii în analele Bisericii locale, fotografii care au fost apoi folosite pentru ilustrarea volumului "Bine ai venit, stăpâne" (Iaşi, 1948), publicat sub îngrijirea preoţilor Ioan Mărtinaş şi Gaspar Bachmaier, volum care conţine "acte, cuvântări şi însemnări omagiale la consacrarea şi înscăunarea Excelenţei sale Mons. dr. Anton Durcovici ca episcop catolic de Iaşi".

Este de presupus faptul că în anul 1948 au fost făcute mai multe copii după aceste fotografii, dar, din păcate, acestea nu au fost descoperite până în acest moment în nici o arhivă bisericească sau particulară.

O singură fotografie din acest set s-a păstrat în arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, nepublicată în volumul amintit şi care vede astăzi lumina tiparului. Aceasta a fost făcută la ora 08.00, în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1948, când se sărbătorea Buna-Vestire, transferată în acea zi, şi surprinde momentul în care din palatul mitropolitan din Bucureşti a pornit impunătoarea procesiune a clerului şi a episcopilor consacratori. În fotografie apare canonicul Edmond Barciovschi, vicarul general al Arhidiecezei de Bucureşti, cel care va citi peste puţin timp de la amvonul catedralei "Sfântul Iosif", în limbile latină şi română, textul bulei papale de numire a ep. Anton Durcovici, urmat de arhiepiscopul de Bucureşti, Alexandru Theodor Cisar şi de administratorul apostolic de Iaşi, ep. Marcu Glaser. La mijloc se află canonicul Anton Durcovici, "smeritul ales al Domnului, care păşea încet, cu capul plecat, pătruns negreşit de greutatea sarcinii ce urma să i se aşeze pe umeri". În spatele canonicului Anton Durcovici se află arhiepiscopul Gerald Patrick O'Hara, nunţiu apostolic în România, care binecuvântează credincioşii aflaţi în imediata apropiere a catedralei "Sfântul Iosif".

În sunetul clopotelor, procesiunea se îndreaptă spre catedrală, încă vizibil marcată de bombardamentele din vara anului 1944, unde răsunau deja "vibrante acorduri de orgă", şi unde peste câteva minute avea să înceapă un "spectacol maiestuos, care totuşi îndeamnă la reculegere".

A urmat în catedrala "Sfântul Iosif" - scriau autorii volumului citat mai sus - "o pioasă şi rară ceremonie", care a produs o adâncă impresie asupra celor de faţă. Credinţa şi evlavia clerului oficiant, simbolismul ceremoniilor celebrate în mod desăvârşit, câteva scene emoţionante în decursul consacrării, toate au contribuit la însufleţirea generală şi au procurat publicului momente de adevărată înviorare şi înălţare sufletească.

Bucuria, pentru toţi, a fost însă de scurtă durată, deoarece la doar un an şi trei luni de la acest eveniment, ep. Anton Durcovici a fost arestat de securitate şi a murit la 10 decembrie 1951, la Sighet. Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar şi ep. Marcu Glaser au cunoscut şi ei, la scurt timp, efectele noii ideologii comuniste, care i-a condus spre martiraj; nunţiul Gerald Patrick O'Hara a fost expulzat din România la 4 iulie 1950.

Dr. Dănuţ Doboş