Răspundem cititorilor

* Diana Gal (e-mail). "Crucea lui Cristos a rămas şi va rămâne până la sfârşit instrumentul lui Dumnezeu prin care s-a adus bucurie în toată lumea şi care reprezintă începutul unei legături de viaţă între om şi Dumnezeu... Prin extrema umilire şi suferinţă a crucii s-a descoperit negrăita iubire şi slavă a Fiului lui Dumnezeu devenit om... Crucea este altarul pe care s-a jertfit însuşi Isus Cristos pentru mântuirea oamenilor... Gândind, privind, rugându-ne în faţa crucii, privim cu ochii sufletului pe Cristos cel jertfit pe ea. Crucea este semnul identităţii creştinului de la Botez până la trecerea la cele veşnice".

Vă mulţumim pentru gândurile legate de cruce, în această lună când avem sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie).

* Maria-Alexandra Platon (e-mail). "Am avut marea plăcere să particip la INTC şi, luând parte la sfânta Liturghie de rit latin, am observat un lucru: credincioşii nu sunt împărtăşiţi şi cu sângele Domnului, doar cu trupul Domnului, deşi în Biblie scrie că "Cine nu mănâncă trupul meu şi nu bea sângele meu nu v-a gusta împărăţia cerului!". Dacă vă rog frumos şi nu e nici un deranj, mă puteţi lămuri şi pe mine cu un răspuns. Am uitat să specific că eu sunt greco-catolică".

Felicitări că ai fost la INTC! Iată răspunsul pe care l-am mai dat în revistă şi altă dată când ni s-a pus această întrebare. În Biserica Catolică se folosesc ambele moduri de împărtăşire şi sub ambele specii şi cu o specie. Decizia Bisericii Romano-Catolice de a folosi împărtăşirea credincioşilor sub o specie a venit din motive de ordin practic şi din motive de răspuns la deviaţiile care erau în timpul respectiv. Motive de ordin practic: împărtăşirea sub ambele specii e mai dificil de făcut într-o biserică în care se împărtăşesc mulţi. E vorba de timpul cât durează şi de modalitatea de a o face. Celelalte motivaţii vin dintr-un timp în care era negată prezenţa reală a lui Cristos în pâine şi în vin. În acest context s-au introdus gesturi şi acţiuni în Liturghie care să sublinieze prezenţa reală: îngenuncherea în faţa preasfintei Împărtăşanii, ridicarea ostiei la împărtăşanie, procesiunea cu sfânta Împărtăşanie etc. Ca o consecinţă a sublinierii prezenţei reale a lui Cristos, s-a renunţat la împărtăşirea credincioşilor cu specia vinului: se evită în felul acesta vărsarea sau pierderea oricărei picături de sânge. Motivaţiile pot fi întâlnite şi în Scriptură. Acelaşi Isus care a spus: "Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi" (In 6,53), a spus: "Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii, este trupul meu" (In 6,51). Acelaşi Isus care a spus: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi" (In 6,54), a spus: "Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci" (In 6,58). Oricum, precizăm încă o dată că în Biserică se folosesc ambele modalităţi, considerându-le corecte pe amândouă, întrucât modalitatea de împărtăşire nu ţine de esenţa credinţei. În ritul latin, sub ambele specii se poate folosi la împărtăşirea mirilor care se căsătoresc, a celor care au un eveniment deosebit, a celor care se împărtăşesc pentru prima dată etc. Esenţa este că El e prezent şi în pâine şi în vin. Rămâne la latitudinea Bisericii să hotărască cum şi în ce fel să le folosească. Cu alte cuvinte, sunt lucruri care nu se pot modifica şi sunt altele pe care Biserica poate hotărî cum să le facă.

* Marsilia Asaftei (e-mail). "Obişnuiesc să merg de câteva ori pe an la sanctuarul de la Cacica. Frumos poziţionat, bine întreţinut, cu icoana Maicii Domnului care veghează biserica, nu-ţi mai vine să pleci. Şi pentru a ne întregi bucuria, sfânta Liturghie este oficiată cu mult har de preoţii care o slujesc. Ai impresia că te înalţi la cer ascultând sfânta Liturghie în sanctuarul de la Cacica. Anul acesta, la 15 august, sărbătoarea Maicii Domnului, am întâlnit o soră - dragă mie - care mi-a spus: "Sărăcia umple biserica, bunăstarea o goleşte". I-am spus că nu este adevărat. Nu trebuie să fii sărac, bolnav, bătrân ca să mergi la biserică şi să asculţi sfânta Liturghie. Trebuie doar să crezi, să simţi şi să doreşti. Sărăcia nu poţi să o rezolvi decât tu însuţi. Bunăstarea, dacă nu ştii să o echilibrezi, îţi va asigura doar hrana necesară trupului, iar în suflet va rămâne un mare gol. Este o părere personală. În sfânta Liturghie eu caut acea lumină care să-mi purifice sufletul - o idee pe care să mă sprijin. Ce găsesc? Pace şi linişte sufletească. Pace şi sănătate urez preoţilor sanctuarului de la Cacica, dv., tuturor preoţilor şi surorilor care şi-au pus viaţa în mâinile lui Isus, tuturor laicilor de bună credinţă".

Vă mulţumim pentru gândurile trimise. Rămânând valabile cele spuse de dv., adăugăm doar că Evangheliile subliniază că există riscul ca bunurile să ne abată mai uşor de la calea lui Dumnezeu decât lipsurile.