Politeismul valorilor
Dacă, pe bună dreptate, se strigă în gura mare că nu mai există valori, nu mai sunt căutate valorile autentice, iar noile generații nu se raportează în mod direct mai ales la valoarea supremă, iată că, paradoxal, se verifică o adevărată invazie de valori false. Valori tiranice, distrugătoare...
Banul, ca valoare de prim rang, se cere a fi obținut prin orice mijloace tocmai pentru ca, posedându-l, să se deschidă o "infinitate" de posibilități. Pe tărâmul consumismului. De aici, încălcarea tuturor regulilor... O adevărată sfidare a simțului proprietății și al corectitudinii. Iar atunci când mai există vreo reținere, iată că este inoculat veninul împrumutului nelimitat, cu urmările de neevitat: răsturnări de sisteme și falimentări de state întregi. Căci, consumatorul prin definiție, nu mai este preocupat de altceva; cu atât mai puțin de muncă cinstită. Ca un drogat, el umblă cu limba scoasă după plăceri și satisfacții. Și astfel, plăcerea, promovată prin tot ceea ce înseamnă distracții, ajunge să fie simțită ca o valoare cu ifos de zeu absolut...
Ce mai urmează? Trecând din una în alta (de la o falsă valoare la alta), se construiește cu fum și se zidește în aer. Iar prăbușirea nu are cum să fie evitată. Căci din Scripturi răzbate un îndemn: "Dărâmați idolii!...".
Pr. Cristian Chinez