Răspundem cititorilor

- L. (Adjudeni). "Vă scriu cu rugămintea de a explica semnificaţia literelor IHS pe care le-am văzut pe unele haine ale preoţilor. Dedesubtul literelor este un soare cu raze".

Vă răspundem cu explicaţiile găsite pe site-ul Radio Vatican. IHS reprezintă iniţialele în limba greacă Iesoús Hemón Sotér, "Isus Mântuitorul nostru". Este vorba de aşa-numita trigramă a sfântului Bernardin din Siena (1380-1444), cel care a răspândit cultul numelui lui Isus. Acest sfânt, pentru a-i face pe ascultători să reţină mesajul predicilor, a inventat un sistem de litere şi de culori vii care era pus în toate locurile publice şi private, înlocuind blazoane şi steme ale diferitelor familii şi corporaţii adesea în luptă între ele. Trigrama numelui lui Isus a devenit o emblemă foarte răspândită, găsindu-se în orice loc unde Bernardin şi ucenicii săi au predicat sau au rămas mai mult timp. Aceasta se vede şi astăzi pe faţada palatului public din Siena. Simbolul consistă într-un soare cu razele alungite pe fond albastru, iar deasupra sunt literele IHS. În afară de semnificaţia de mai sus, literele au fost explicate şi altfel. Ele sunt primele trei ale numelui lui Isus în greacă IHSOYS (Iesus) sau sunt iniţialele de la "In hoc signo (vinces)", motoul constantinian, dar şi "IHS = Iesus hominum salvator = Isus Mântuitorul oamenilor". Fiecărui element, sfântul Bernardin i-a atribuit o semnificaţie: soarele central este aluzie clară la Cristos care dă viaţă aşa cum face soarele şi sugerează ideea de iradiere a iubirii; căldura soarelui este răspândită de raze, în număr de 12 linii ondulatorii cu referire la drumurile întortocheate ale apostolilor şi apoi opt raze drepte care reprezintă fericirile evanghelice; fâşia care înconjoară soarele reprezintă starea de beatitudine a celor fericiţi care nu cunoaşte sfârşit, fondul celest este simbol al credinţei iar aurul, cel al iubirii. Bernardin a lungit braţul stâng al lui H tăindu-l sus pentru a face o cruce, care în unele cazuri este aşezată pe linia mediană a literei H. Tot simbolul este înconjurat de inscripţia exterioară în latină luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni: "În numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt". Ioana d'Arc a cusut trigrama pe stindardul ei de luptă şi mai târziu a fost adoptată de călugării iezuiţi, care au luat cele trei litere ca emblemă a lor.

- C. (Iaşi). "La sfârşitul lunii iunie s-a împlinit un an de la inaugurarea capelei din cadrul catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină", din Iaşi, pentru adoraţia preasfântului sacrament, zece ore pe zi, excepţie făcând zilele de duminică şi cele de sărbători de poruncă. Este o mare realizare, un mare dar al bunului Dumnezeu pentru care noi, credincioşii, aducem modestele noastre mulţumiri iniţiatorilor. Fie ca Domnul să reverse multitudine de haruri peste ei. Fie ca Domnul să-i întărească, să-i ocrotească, să-i lumineze pe cei care îl adoră pe Isus, se roagă pentru ei, pentru comunitate. Fie ca tot mai mulţi credincioşi să descopere drumul spre capelă".

Mulţumim şi felicităm comunitatea "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi pentru gândurile trimise, pentru rugăciunile care le înalţă către Domnul şi ne dorim şi noi, aşa cum şi-a exprimat dorinţa în finalul mesajului: "Ca tot mai mulţi credincioşi să descopere drumul spre capelă".

- A. (e-mail). "Sunt mătuşa unui copil care se pregăteşte pentru prima sfântă Împărtăşanie. Am aflat cu stupoare că pregătirea pentru acest prim important eveniment din viaţa lui (exceptând Botezul) o face cu tineri din Acţiunea Catolică. Vă întreb ce pregătire au aceşti tineri? Oare sunt mai capabili decât părintele paroh care a studiat atâţia ani în Seminar? Cine este în măsură să îi pregătească pentru prima lor întâlnire cu Isus: un tânăr sau un preot? Să le explice mai bine? Să îi pregătească pentru spovadă? Înţeleg când părintele are ceva urgent de făcut şi este înlocuit o dată, de două ori sau când se face pregătirea la cântece. Însă mi se pare de neconceput ca un tânăr să îi pregătească pentru spovadă. Zilele trecute mi-a spus nepotul meu că va face spovada cu un tânăr. Seara îmi povesteşte că tânărul a intrat în locul părintelui şi el în locul penitentului... Explicarea semnificaţiei confesiunii o putea face părintele, nu credeţi? Nimeni nu este mai indicat decât Sfinţia sa... Ce îşi vor aminti copiii? Că părintele nu a avut timp să facă pregătirea necesară cu ei?!... Poate va dori pe viitor să devină şi el preot. Ce exemplu îi va rămâne în minte? Mulţumesc anticipat pentru răspuns!".

Cel mai bine este să luaţi direct legătura cu părintele pentru a lămuri problemele. Poate că acolo unde sunteţi dv. lucrurile au scăpat de sub control. Noi ştim că în toate parohiile din dieceză, copiii (unde sunt mai mulţi) sunt împărţiţi pe grupe, la fiecare grupă fiind pus un responsabil (tânăr, adult, dascăl). Preotul face cu toţi lucrurile mai importante, restul revine responsabililor de grupă, care se întâlnesc cu preotul pentru a vedea ce au de făcut. La final, copiii sunt verificaţi de către preot... Motivul este simplu: nu ai cum să te ocupi de toţi care sunt diferiţi, ci trebuie ca un responsabil să aibă câţiva de care să se ocupe mai îndeaproape.

- Petru Susan (Băluşeşti). Nu de mult a fost creat cardinal un episcop greco-catolic din România. De ce nu este creat şi un episcop romano-catolic din România? Dacă o să ajungă papă un cardinal greco-catolic, noi toţi, romano-catolicii, trebuie să ne facem greco-catolici?".

Cardinalii sunt cei mai apropiaţi colaboratori ai papei. Ei sunt aleşi pentru a-l ajuta pe suveranul pontif în conducerea Bisericii fie în mod colegial, fie personal, îndeplinind diferite misiuni în cadrul Curiei Romane. De asemenea, cei care nu au împlinit 80 de ani au misiunea de a-l alege pe noul papă. Cât priveşte alegerea cardinalului din ţara noastră, este o onoare pentru noi şi trebuie să ne bucurăm foarte mult pentru că ne reprezintă pe toţi cei din Biserica Catolică din România, fie romano-catolici, fie greco-catolici. Împreună suntem catolici din aceeaşi Biserică. Poate aţi citit de mai multe ori în această revistă că atunci când are loc o sesiune a Conferinţei Episcopilor din România se întâlnesc toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici şi sunt aduse în discuţie problemele Bisericii Catolice din România. Referitor la a doua întrebare, răspunsul îl aflaţi dacă vă gândiţi invers: dacă acum papa este romano-catolic nu înseamnă că greco-catolicii îşi schimbă ritul. Fiecare catolic rămâne în ritul său.

- R.B. (judeţul Bacău). "Sunt un credincios romano-catolic dintr-o localitate din judeţul Bacău şi vă rog să mă lămuriţi în următoarea problemă: în luna septembrie a anului trecut a avut loc cununia religioasă a fiului meu în biserica parohială a miresei, ce aparţine decanatului de Bacău. Înainte de căsătorie cu două zile, am fost chemaţi de către preot, atât noi cât şi părinţii miresei, pentru a ne spune că este un ordin din partea Preasfinţitului să dăm câte o declaraţie şi s-o semnăm. Dacă este adevărat, atunci vă rugăm să daţi conţinutul acelei declaraţii pe care trebuie s-o dea părinţii înainte de căsătoria copiilor lor ca să fie cunoscută de toată lumea, deoarece ne-am interesat şi la alte parohii şi nu se face aşa ceva".

Din păcate nu ne-aţi dat mai multe amănunte şi nu ştim conţinutul declaraţiei pe care a trebuit s-o semnaţi. Bănuim că în cadrul pregătirii pentru căsătorie, părintele a constatat pericolul amestecului părinţilor în viaţa noii familii. E posibil să vă fi chemat pentru a vă pune în vedere că noua familie trebuie să se dezvolte fără amestecul părinţilor. Pentru a fi sigur că aţi înţeles v-a pus să semnaţi. Dacă a fost aşa, credem că sunteţi de acord cu noi că nu e un lucru rău. Dacă lucrurile au stat altfel, vă rugăm să reveniţi cu amănunte sau să vorbiţi direct cu parohul sau cu părintele decan.

- Diana Gal (Bacău). "În ziua de 2 august în calendarul catolic se găseşte sărbătoarea numită Porţiuncula. Această sărbătoare este legată mult de sfântul Francisc din Assisi care într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei, a văzut pe neaşteptate o lumină ce strălucea pe zidurile capelei şi au apărut sfânta Fecioară Maria şi Isus. Mântuitorul l-a întrebat pe sfântul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Francisc a răspuns: "Deoarece acela ce îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o Dumnezeule îndurător, doresc milă pentru fraţii păcătoşi şi pentru toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, iertare..." Fie ca această sărbătoare a Porţiunculei să ne conştientizeze faptul că suntem păcătoşi şi greşitori şi să ne înalţe la idealurile cereşti... Biserica ne invită din nou să privim la sfânta Fecioară Maria ca la un model de trăire şi slujire pentru că ea a biruit păcatul prin neprihănita sa zămislire. În viaţa pământească sfânta Fecioară Maria a fost fiică a lui Dumnezeu, mama lui Isus, mireasa Duhului Sfânt şi acum e regina cerului şi a pământului slăvită de îngeri şi de oameni şi puternică mijlocitoare pe lângă tronul Fiului său. Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului e un prilej pentru noi să ne deschidem sufletul pentru a pregusta fericirea paradisului unde sfânta Fecioară Maria tronează ca regină peste cer şi pământ".

Vă mulţumim pentru gândurile trimise. Ele ne amintesc că cele două sărbători ne învaţă să trăim frumos.