Gânduri ale unor preoți nou-sfințiți
- "Preoția reprezintă pentru mine bucuria de a-l sluji pe Dumnezeu și pe aproapele. Este un mare dar, de aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a întărit și m-a găsit vrednic de încredere, chemându-mă să-l slujesc. După sfântul Francisc din Assisi, preotul este totul, pentru că îl reprezintă pe Cristos pe pământ. Mă rog lui Dumnezeu să mă păstreze fidel chemării sale" (Fr. Liviu Baciu). - ""Iată, vin, Doamne, să împlinesc voința ta!". Sunt doar câteva cuvinte ce străbat întreaga mea ființă în această zi sublimă și minunată. Este ziua când visul meu a devenit realitate: aceea de a mă dărui cu totul lui Dumnezeu, de a-i sluji lui și întregii Biserici. Sunt nespus de bucuros, deoarece, începând de astăzi, am devenit instrumentul din mâna Domnului prin care se aduce jertfă de ispășire atât pentru păcatele omenirii, cât și pentru ale mele. Acest eveniment a devenit și mai important mie deoarece, în cadrul sfintei Liturghii, am simțit cum degetul lui Dumnezeu, care, cândva, pe muntele Tabor, a scris pe două plăci de piatră cele zece porunci, astăzi a trasat și a imprimat cu același deget patru cuvinte: "Tu ești preotul meu!" Îl rog pe Cristos, marele preot, să facă vrednică preoția mea, iar Fecioara Maria, Mama tuturor preoților, să mă însoțească neîncetat pe acest minunat drum" (Pr. Alin-Cătălin Butnaru).
- "Oricât aș încerca să vorbesc despre acest har pe care l-am primit prin consacrarea întru prezbiterat, simt că vorbele mele pălesc în fața măreției binecuvântării cu care am fost copleșit. Într-adevăr, e un mare har a fi chemat de Dumnezeu la o misiune atât de nobilă, a fi invitat la configurarea cu modelul suprem. Păstorul cel Bun, Isus, în ciuda nevredniciei mele, a binevoit a mă alege dintre atâția alții ca să slujesc prin întreaga mea viață. Singura mea dorință este aceea de a fi vrednic de el și de a mă ridica la înălțimea misiunii care îmi este încredințată. Implor mijlocirea preasfintei Fecioare pentru ca, așa cum mi-a fost alături încă de la începutul formării mele pentru slujirea ca preot, să mă însoțească până la sfârșitul vieții, pentru a fi un vrednic slujitor în via Domnului" (Pr. Dominic Sorin Ciobanu).
- "În această zi atât de sfântă pentru Biserică, dar și pentru mine, cuvintele și gândurile, oricât de solemn ar fi exprimate, sunt extrem de sărace pentru a exprima ceea ce simte inima mea în aceste momente, când Dumnezeu m-a învrednicit cu darul sfintei Preoții. Primirea acestui sacrament atât de sfânt mă configurează intim cu Cristos și mă face și pe mine un mijlocitor înaintea tronului milostivirii lui Dumnezeu. Cu ocazia sfințirii mele întru Preoție, înalț din adâncul inimii un gând de recunoștință pentru marea iubire cu care Domnul m-a iubit și implor mijlocirea preasfintei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, ca darul primit, fără vrednicia mea, să aducă rod bogat în poporul lui Dumnezeu!" (Pr. Andrei Dumitrescu).
- "Preoția este o chemare pe care o simțim și care vine din partea lui Dumnezeu. Pentru mine acest eveniment este unul important, deoarece de mult timp l-am așteptat. Preoția este o misiune nobilă pe care o primim fără vreun merit de-al nostru și de care nu toți oamenii se pot bucura. Dumnezeu este cel care oferă acest dar. El alege cu grijă apostoli, care să ducă mai departe opera de mântuire. Preotul celebrează în persoana lui Cristos toate sacramentele. El este un alt Cristos. Însă pentru a ajunge la preoție există un timp de formare, un drum de parcurs, care uneori este anevoios, însă, cu ajutorul celui care ne-a chemat, putem trece peste toate obstacolele care se ivesc în cale. Astăzi îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a chemat la o așa misiune nobilă, dar și pentru că mi-a dat toate cele necesare pentru a putea ajunge până la capăt" (Pr. Daniel Frâncu).