Ep. Anton Durcovici - Mai aproape de altare

"Dorim să sărutăm lanţurile celor care, închişi pe nedrept, plâng şi se întristează pentru atacurile împotriva religiei, pentru distrugerea instituţiilor sfinte, pentru mântuirea veşnică a poporului ameninţat de un astfel de pericol, şi mai mult pentru propriile suferinţe şi pentru libertatea pierdută". Aceste cuvintele, rostite la 27 martie 1952 de papa Pius al XII-lea, ne arată care a fost atitudinea Sfântului Părinte faţă de martirii Bisericii lui Cristos şi implicit faţă de martirii Bisericii din România.

Vorbind despre cauza de beatificare a episcopului de Iaşi Anton Durcovici, faza diecezană a început la Iaşi prin decretul dat de ep. Petru Gherghel la 25 martie 1997 şi s-a încheiat la 11 septembrie 1999, tot la Iaşi, când dosarul a fost trimis la Roma la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor.

După ce Congregaţia, studiind dosarul, a aprobat validitatea procesului desfăşurat la Iaşi, a fost numit un relator în persoana pr. Zdzislkaw Kijas, OFMConv. Împreună cu postulatorul cauzei numit de PS Petru Gherghel a fost redactată lucrarea care poartă numele Positio super martyrio.

În această carte (Positio) sunt prezentate documentele personale, biografia, documentele procesuale şi raportul comisiei istoricilor asupra vieţii, activităţii, şi mai ales asupra virtuţilor şi martiriului episcopului de Iaşi Anton Durcovici. Sunt prezentate apoi mărturiile celor ce l-au cunoscut de aproape pe episcop.

Un rol important în Positio îl ocupă martiriul material şi cel formal atât din partea persecutorului, cât şi din partea celui persecutat, mai concret, cum s-a desfăşurat persecuţia din partea sistemului comunist împotriva Bisericii şi cum a rezistat Biserica şi episcopul martir împotriva celor ce ar fi voit să izoleze creştinii romano-catolici şi greco-catolici de Sfântul Scaun.

Această lucrare, Positio, a fost prezentată în ziua de 25 iunie, Eminenţei sale card. Angelo Amato, prefectului Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, de PS Petru Gherghel, însoţit de pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei. Cardinalul Amato a vorbit despre martirii persecuţiei comuniste ca despre adevăraţi martiri ai evanghelizării popoarelor.

Pe drept, episcopul Anton Durcovici, împreună cu toţi ceilalţi mărturisitori ai credinţei care au sfârşit în temniţele securităţii din dragoste pentru Cristos şi evanghelie, pot fi consideraţi martiri şi mărturisitori ai secolului al XX-lea.

Din acest moment, lucrarea prezentată prefectului Congregaţiei va fi supusă analizei comisarilor teologi, apoi comisiei formate din episcopi şi cardinali, urmând ca ultimul cuvânt să îi aparţină Sfântului Părinte.

Cu exemplul său, episcopul Anton Durcovici arată că evanghelia lui Cristos poate să fie trăită de toţi oamenii şi în toate timpurile. Datorită martiriului său, Biserica locală de Iaşi îşi continuă istoria sa de mântuire, încrezătoare că o Biserică născută sub crucea lui Cristos poate să crească şi să se dezvolte şi în mijlocul persecuţiilor. Această speranţă a fost întărită în poporul român de cuvintele fericitului papă Ioan Paul al II-lea, în a doua zi a vizitei în România din anul 1999 (desfăşurată între 7 şi 9 mai). "Lanţurile voastre, cătuşele conaţionalilor voştri sunt gloria Bisericii: adevărul v-a făcut liberi! Au încercat să vă ia libertatea, să vă oprime, dar fără succes. Aţi rămas liberi în interior chiar şi în lanţuri; liberi chiar şi atunci când plângeaţi; liberi chiar şi atunci când comunităţile voastre au fost profanate şi lovite. Am venit pentru a aduce un omagiu poporului român, fraţilor şi surorilor care au sfinţit acest pământ cu mărturia lor de credinţă, un popor creştin mândru de identitatea sa, mereu apărată cu un preţ scump".

Să susţinem acest proces de beatificare cu rugăciunile noastre statornice îndreptate spre Domnul prin mijlocirea inimii neprihănite a Mariei, căreia episcopul Durcovici i-a încredinţat Dieceza de Iaşi şi întreaga Biserică din România.

Pr. Isidor Iacovici, postulator