Noua evanghelizare în Europa de azi

Biserica catolică încurajează opera de evanghelizare a popoarelor din ţările de misiuni, dar este profund preocupată şi de situaţia actuală a fiilor săi din spaţiul european. Papa Benedict al XVI-lea, împreună cu episcopii şi teologii din Europa, insistă pentru o activitate pastorală actualizată a timpurilor prezente.

Noua evanghelizare a Europei constituie munca actuală pe care Biserica trebuie s-o asume pentru a continua cu fidelitate misiunea încredinţată de Cristos. Aceasta este o exigenţă care se naşte din însăşi înţelegerea credinţei creştine. Ea se relaţionează direct cu o întrebare, care îşi are fundamentul în Biblie: Cum se poate proclama Împărăţia lui Dumnezeu, aici şi acum, într-o formă care să fie înţeleasă de toţi? Conform cu înţelegerea actuală a conceptului de misiune, noua evanghelizare în Europa constituie o manieră practică de a realiza munca misionară, fiind îndreptată mai ales către acele grupuri de persoane care au pierdut identitatea lor creştină sau către persoanele la care identitatea creştină nu mai are vitalitate.

Ce este noua evanghelizare? Cea mai bună descriere (nu definiţie) este cea a fericitului Ioan Paul al II-lea, în enciclica misionară Redemtoris missio: "Diferenţele în ceea ce priveşte activitatea în interiorul acestei misiuni unice a Bisericii se nasc nu din motive intrinseci ale misiunii însăşi, dar din diferitele circumstanţe în care aceasta se dezvoltă... Există o situaţie de mijloc, în special în ţările cu tradiţie creştină veche, dar uneori şi în Bisericile mai tinere, unde grupuri întregi de botezaţi au pierdut sensul viu al credinţei sau chiar nu se recunosc ca membrii ai Bisericii, trăind departe de Cristos şi de evanghelia sa. În acest caz este necesară o "nouă evanghelizare", adică o reevanghelizare".

Experienţa noii evanghelizări se poate condensa în câteva puncte:

1. În procesul noii evanghelizări nu se poate presupune ceva exact, anticipat. Nu pot să presupun că cei spre care adresez noua evanghelizare înţeleg când le vorbesc despre experienţa mea religioasă. Când dialoghez cu oamenii de azi trebuie să iau în consideraţie stadiul lor actual din punct de vedere religios. Nu e necesar nimănui să elaborez şi să dezvolt programe bune, dacă aceste programe nu sunt conectate la situaţiile concrete de viaţă.

2. În procesul noii evanghelizări, un rol important îl are limbajul. Creştinii, în mod special teologii, presupun că ascultătorii sunt capabili de a înţelege cuvintele lor, însă, uneori, realitatea este diferită, deoarece limbajul religios nu este transpus în viaţă.

3. Noua evanghelizare presupune ca misionarul să aibă curaj şi creativitate autentică. Multe persoane nu mai sunt practicante. Misionarul trebuie să caute căi creative pentru a ajunge la aceste persoane nonreligioase ale societăţii noastre. Pentru Isus, persoana concretă era mult mai importantă decât tradiţiile vremii.

4. Trebuie să insistăm şi să subliniem cu tot efortul nostru necesitatea unei munci misionare împreună cu alte instituţii şi congregaţii religioase şi cu laicii. În multe situaţii, într-un mod cu totul special, este de dorit să se colaboreze şi cu mişcările laicale. În primii ani ai creştinismului, misionarii nu au fost întotdeauna persoane formate în mod profesional (teologii), ci creştini cu o trăire profundă, predicatori ambulanţi. Totul ne poate duce cu gândul că timpul pe care îl trăim este matur şi pentru misionarii de acest tip.

Noua evanghelizare presupune relaţionarea cu oamenii pentru a le transmite sensul vieţii. Pentru aceasta nu e nevoie de o artă sau o cunoaştere extraordinară, ci de a menţine ochii deschişi şi urechile deschise, acolo unde trăiesc şi muncesc oamenii, acolo unde se mişcă: în pieţe şi în zonele pietonale... sau între două sărbători radical distincte: Botezul şi înmormântarea.

Pr. diacon Claudiu Eva, SVD