Veşnicia familiei

În cadrul comentariului său asupra Scrisorii către Efeseni, sfântul Ioan Gură de Aur îi îndemna pe miri să spună miresei proprii: "Te-am luat în braţe, te iubesc şi te prefer mai mult decât însăşi viaţa mea. De fapt, existenţa prezentă nu-i decât un suflu, iar dorinţa mea cea mai puternică este aceea de a o traversa împreună cu tine în aşa fel încât să am certitudinea că nu vom fi separaţi în cea viitoare... Pun iubirea faţă de tine mai presus de orice şi nu ar exista nici un chin mai mare pentru mine decât acela de a nu fi în sintonie cu tine pentru totdeauna".

În contrapunere: un fel de banc din zilele noastre. Iată-l: După ce au sărbătorit cu mare fast 50 de ani de căsătorie, cei doi soţi mor în scurt timp unul după altul. Şi, bineînţeles, ajung amândoi în rai. Mai întâi soţul. Venind un pic mai din urmă, soţia îşi caută partenerul de viaţă (terestră?), iar când îl găseşte se îndreaptă spre el cu bucurie. La care el, respingând-o, îi spune: "Să am iertare, dar contractul a fost: până ce moartea ne va despărţi".

Ce distanţă enormă între sintonie şi contract! Când, de fapt, raiul înseamnă comuniune şi nicidecum descătuşare, totul începând pe pământ.

Pr. Cristian Chinez