Nazaret

Nazaretul ar trebui considerat cel mai important loc marian din lume, deoarece aici Maria nu doar s-a arătat câtorva persoane pentru scurt timp, ci aici a trăit, a muncit, s-a rugat, s-a îngrijit de Isus ani şi ani de zile. Într-o traducere mai veche, Nazaret (Naţrat) ar fi numele unei flori. Nazaretul se deschide ca petalele unei flori între colinele Galileii.

Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş din Galileea, numit Nazaret, iar la întoarcerea din Egipt, sfânta familie a mers să locuiască în acelaşi oraş, Nazaret. După perioada biblică, cele două răscoale evreieşti împotriva romanilor au făcut mari pagube în Galileea, dar Nazaretul nu a fost afectat. Încet-încet a crescut şi comunitatea creştină (iniţial numiţi "nazareni"), condusă de Iuda Tadeu. Aşa apare, în jurul casei Mariei, o sinagogă-biserică, în stilul sinagogilor timpului. Pe la anul 450, este înlocuită de o bazilică bizantină, mare, cu trei nave. Grota Bunei-Vestiri nu a fost introdusă în biserică, dar se ajungea la ea coborând pe o scară. După anul 313, încep să vină pelerini în Palestina. Primul care vorbeşte despre Nazaret este Anonimus din Piacenza, în anul 570, care spune că a văzut aici cartea din care a învăţat Isus şi piatra pe care el a şezut. Mai vorbeşte şi despre frumuseţea femeilor din Nazaret. Un alt pelerin, Arculf, scria, în anul 638, că a văzut "biserica ridicată deasupra casei unde a intrat arhanghelul Gabriel".

În anul 1099 sosesc aici cruciaţii şi construiesc peste vechea bazilică o nouă clădire imensă, mai mare ca bazilica de azi. După înfrângerea cruciaţilor, biserica este distrusă. Au rămas doar ruine care acopereau Grota Bunei-Vestiri.

În anul 1620, călugării franciscani au primit în dar, de la principele turc Fakhr, teritoriul din zona bazilicii, iar în anul 1730 apare prima biserică franciscană, în care a fost introdusă şi Grota Bunei-Vestiri. Pe altarul existent în grotă s-a scris: "Aici, Cuvântul s-a făcut trup". Călugării au avut la dispoziţie doar şase luni, timp în care funcţionarul musulman era plecat în pelerinaj la Mecca, pelerinaj plătit de fraţi, desigur. În secolul al XX-lea, biserica a fost demolată pentru a se ridica bazilica modernă de azi.

Între anii 1955 şi 1959 s-a construit noua bazilică. În timpul construcţiei fundaţiei, s-au descoperit multe urme din clădirile antice şi din biserica ridicată de cruciaţi. Poate cea mai interesantă descoperire, prin bucăţile de tencuială din prima sinagogă-biserică, este o piatră cu inscripţia grecească XE MAPIA (Kh-air-e Maria - Bucură-te, Marie).

Actuala bazilică l-a avut ca arhitect pe Giovanni Muzio şi a fost consacrată la 25 martie 1969. A fost construită din beton armat, fiind placată pe exterior cu piatră albă de Galileea. La intrare, pătrundem într-o biserică intermediară şi suntem înconjuraţi de un semiîntuneric mistic, pentru ca, imediat, să fim conduşi, în stânga, spre Grota Bunei-Vestiri. Punctul central al Nazaretului este altarul din grotă, care se sprijină pe patru capiteluri din biserica antică. Grota face parte din complexul de locuinţe al vechiului sat.

Biserica mare, de sus, impresionează prin mărime (45/27 m), variaţia de culori de marmură, mulţimea şi frumuseţea mozaicurilor, culorile vii ale vitraliilor. Altarul principal este din marmură roşie, având forma unei bărci. Deasupra merită atenţie tabernacolul de argint aurit. În spatele altarului, un mozaic imens reprezintă întreaga Biserică: în centru Isus şi sfântul Petru, iar spre ei se îndreaptă toate neamurile pământului. Însă, cu siguranţă, cel mai frumos lucru de aici este cupola (cu diametrul la bază de 18 m), o adevărată bijuterie arhitectonică: un crin imens, care coboară spre pământ, trăgându-şi parcă seva din cer. În curtea bazilicii pot fi admirate diverse mozaicuri ce o reprezintă pe Maria, donaţii ale multor ţări, printre care România.

Pr. Iosif Dorcu