Maria-Radna

Dacă treceţi de la Deva spre Arad, fie cu trenul, fie cu maşina, cu siguranţă, la un moment dat, veţi rămâne impresionaţi de solemnitatea, amplasarea şi originalitatea sanctuarului de la Maria-Radna. Cele două turnuri zvelte se împletesc armonios cu muntele şi pădurea care înconjoară sanctuarul. Punctul principal de atracţie este icoana Maicii Domnului, o icoană mai veche de 300 de ani.

Prima biserică a fost înălţată aici în anul 1520, într-o perioadă când, la sud de râul Mureş, Banatul era paşalâc turcesc. Istoria sanctuarului începe în anul 1668, când bătrânul Georg Vriconosa donează, pentru capela călugărilor franciscani din Radna, o icoană tipărită în Italia. Această icoană a Maicii Domnului a scăpat nevătămată în urma incendiului provocat de trupele otomane, în anul 1695. Biserica a ars în întregime, însă icoana a fost găsită de către credincioşi printre resturile carbonizate ale bisericii.

După dispariţia ciumei din Arad, în anul 1709, toţi locuitorii oraşului au venit în pelerinaj la Radna pentru a se ruga şi a mulţumi Maicii Domnului pentru salvarea oraşului de această teribilă plagă.

În anul 1750 are loc, în urma unei investigaţii minuţioase, recunoaşterea oficială din partea Bisericii a icoanei şi a locului de pelerinaj de la Maria-Radna.

La 9 iunie 1767, episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain mută, cu mare solemnitate, icoana miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, pe care o binecuvântase cu o zi înainte. În anul 1770, icoanei miraculoase i se montează marea ramă din argint, care se poate vedea şi astăzi, primită în dar de la Viena.

În anul 1820 sunt finalizate lucrările la biserica din Maria-Radna. Arhiepiscopul-principe Alexander Rudnay, primat al Ungariei, consacră în mod solemn biserica, dăruind totodată icoanei miraculoase două coroane din aur. Numele de familie al arhiepiscopului însemna "de Radna", el cerând prin testament ca, la moartea sa, inima să-i fie scoasă din piept şi aşezată spre odihnă în preajma icoanei sfintei Fecioare Maria din Radna.

În anul 1895, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la înregistrarea primului miracol de la Maria-Radna, biserica este înfrumuseţată cu un nou altar principal, realizat din marmură de Carrara.

Cele două turnuri ale bisericii Maria-Radna sunt înălţate fiecare cu câte 30 de metri, în anul 1911, ele ajungând astfel la înălţimea totală de 67 de metri. Tot atunci au fost reamenajate şi staţiunile de la Calea crucii, de pe colina din spatele bisericii.

În anul 1992, papa Ioan Paul al II-lea conferă bisericii din Maria-Radna titlul de basilica minor.

În ultima sută de ani, Episcopia de Timişoara a organizat mereu pelerinaje ale comunităţilor parohiale la acest sanctuar, fiecare parohie având rezervată o zi din an. În sacristiile multor biserici vechi din Banat se poate vedea şi azi, tipărit şi înrămat, programul de pelerinaj al întregii dieceze. În anul 1935 este înregistrat cel mai mare număr de pelerini din istoria Radnei: au venit în pelerinaj, împreună cu episcopul diecezan, PS Augustin Pacha, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei parcurgând pe jos, împreună cu episcopul, drumul care duce spre sanctuar.

În biserica din Radna merită atenţie şi o piatră introdusă în zid, pe un perete lateral din partea dreaptă. Pe această piatră se poate vedea urma unei potcoave. Tradiţia spune că atunci când un soldat turc a voit să intre călare în biserică, potcoava de la unul din picioarele calului s-a fixat în piatră şi nu a mai putut înainta. De asemenea, se pot vizita imense culoare pline cu imagini şi semne, ca recunoştinţă pentru harurile primite de la Maica Domnului la acest sanctuar.

Pr. Iosif Dorcu