Scrisoare către preoţi

Un dar pentru noi toţi

"Ca voi să fiţi sfinţi" (1Tes 4,3)

Luna iunie, dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus, reprezintă pentru credincioşii catolici o ocazie fericită pentru a întâlni şi experimenta iubirea lui Dumnezeu, manifestată în taina euharistică şi în misterul inimii lui Isus. Apropierea de el şi de iubirea inimii sale aprinde în suflete curajul şi speranţa divină.

Celebrările solemnităţilor Trupul şi Sângele Domnului (7 iunie) şi Preasfânta Inimă a lui Isus (15 iunie) sunt momente de vârf în cunoaşterea şi trăirea acestui sublim adevăr: Isus rămâne mereu cu noi, până la sfârşitul veacurilor, ca să ne împărtăşească iubirea sa divină şi cu ea toate darurile cereşti.

Tot în această lună, Biserica noastră locală, dintr-o tradiţie îndelungată, se bucură şi de o zi aparte, 29 iunie, solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, când are loc consacrarea noilor preoţi, apostolii iubirii inimii lui Isus şi ai tainei euharistice. Toate aceste celebrări ne cheamă să reflectăm la marea alegere din partea lui Dumnezeu ce o încredinţează oamenilor şi la necesitatea de a fi la înălţimea chemării preoţeşti. Dumnezeu cel sfânt împărtăşeşte fiilor săi darul sfinţeniei sale, iar aleşilor săi le cere să facă la fel.

Fiind asiguraţi de însuşi Cuvântul lui Dumnezeu că el, în iubirea sa, ne va da păstori după inima sa (cf. Ier 3,15), considerăm aceste fericite solemnităţi ca un dar pentru poporul credincios şi ca o adevărată binecuvântare pentru sufletele noastre.

În acest sens, luna iunie este o lună fericită şi cu un mesaj puternic, mai ales pentru preoţi, slujitorii altarelor şi apostolii iubirii Inimii Preasfinte.

În iubirea şi grija sa faţă de cei care sunt chemaţi să fie apostolii iubirii divine, preoţii noului legământ, sfânta Biserică se apleacă cu viu interes spre ei, arătându-le necontenit marea demnitate de care se bucură, precum şi responsabilitatea pe care trebuie să o arate în toată viaţa lor.

Anul acesta, Congregaţia pentru Cler, cu binecuvântarea Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea, îndreaptă spre toţi slujitorii altarelor şi ai poporului lui Dumnezeu, ca o expresie de mare preţuire, o scrisoare specială, cu o invitaţie de suflet: "Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: ca voi să fiţi sfinţi" (1Tes 4,3).

Această invitaţie a sfântului Paul se referă la toţi creştinii, dar ea îi priveşte într-un chip special pe preoţi, pe cei aleşi să se bucure de preoţia ministerială, pe cei învredniciţi de Dumnezeu cu preoţia lui Cristos.

Preotul are o dublă obligaţie: mai întâi să se sfinţească pe sine şi aşa să-i ajute şi pe alţii să se sfinţească.

Într-un context în care pericolele şi răul se năpustesc cu furie asupra tuturor oamenilor, şi mai ales asupra preoţilor, când slăbiciunile omeneşti îi ameninţă pe toţi, grija pentru sfinţire trebuie să fie o preocupare şi mai mare, aşa încât, în lumina misterului iubirii şi a crucii, toţi să poată să se păstreze în comuniune cu acela care este izvorul iubirii şi al sfinţeniei şi astfel să fie pentru ceilalţi un continuu izvor sfinţitor de suflete.

Solemnitatea Inimii Preasfinte le oferă tuturor preoţilor, şi nu numai, ocazia unei rugăciuni comune, pentru ca drumul lor de slujire să fie un drum de sfinţenie şi de adevărat apostolat pentru vestirea şi răspândirea cuvântului lui Dumnezeu şi a credinţei.

Apelul Bisericii este în acelaşi timp o invitaţie către toţi preoţii şi slujitorii altarelor, să exprime regretul lor pentru abuzurile şi scandalurile date, să ceară iertare pentru păcatele proprii ca şi pentru lipsurile şi greşelile celor care au uitat de chemarea lor, care s-au lăsat amăgiţi de slăbiciunile lor şi să nu înceteze să ceară de la Dumnezeu ca, în bunătatea sa, să trezească în inimile tuturor preoţilor o relansare generoasă spre acele idealuri de dăruire fără rezerve, care stau la baza slujirii preoţeşti (cf. Ioan Paul al II-lea, 2002).

Rugăciunea tuturor preoţilor şi a credincioşilor din această lună dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus trebuie să fie alimentată şi de invitaţia Bisericii din acest an, de a trece din nou prin poarta credinţei (porta fidei), adică de a trăi cu viu interes angajarea preoţească, cu ocazia rememorării momentelor forte ale Bisericii: 50 de ani de la deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican II (11 octombrie 1962), 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice (11 octombrie 1992), celebrarea Sinodului Episcopilor din luna octombrie a.c., care ne cheamă la o nouă evanghelizare şi la un nou avânt apostolic.

Sfinţiile voastre, dragi slujitori ai altarelor şi ai lumii,

Primind această Scrisoare către preoţi a Congregaţiei pentru Cler şi această dorinţă a Bisericii de a reînnoi avântul şi grija noastră pentru viaţa proprie, pentru sfinţirea proprie, garanţie pentru succesul muncii noastre apostolice, vă îndemn, cu grijă frăţească şi părintească, să trăiţi cu mare intensitate ziua de 15 iunie, solemnitatea Inimii lui Isus, înălţând către marele preot rugăciuni pentru sfinţirea proprie şi a celorlalţi confraţi întru preoţie pe drumul lor de consacrare şi de slujire.

Textul integral al acestui document al Congregaţiei pentru Cler, transmis pentru această binecuvântată zi, îl veţi putea afla pe situl Episcopiei de Iaşi, împreună cu modele de reflecţii şi rugăciuni şi cu formularul unei cercetări speciale a cugetului, adaptat chemării preoţeşti de slujitori ai Bisericii şi ai poporului creştin. Toate vor fi de real folos pentru viaţa noastră sacerdotală şi pentru a înţelege că aceasta e voinţa lui Dumnezeu: ca toţi să fim una şi să fim sfinţi.

Cu îmbrăţişarea noastră frăţească şi dorinţe de binecuvântare cerească.

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi