Răspundem cititorilor

- Ne-au scris de sărbători: Galina P. Pajura (Bucureşti); Antonia Ştefania Georgescu (Moineşti); pr. Dominic Hîrja (Bucureşti); pr. Ioan Pop (Lugoj); Surorile Misionare (Butea); Surorile "Slujitoarele Săracilor" (Piatra Neamţ); Surorile "Sfântul Carol Borromeu" (Gioseni); Congregaţia "Inimii Neprihănite" (Odorheiu Secuiesc); Acţiunea Catolică (Iaşi); Fam. Marin Şpan (Baia Mare); Fam. Trandafira Rufă şi Maria Elisabeta Niculescu (Constanţa); Anton Lucaci (Verona, Italia). Vă mulţumim pentru gândurile şi urările trimise!

* Margareta Dâscă (Focuri). "Deoarece Dumnezeu mi-a dăruit o mare bucurie, vreau să v-o împărtăşesc şi dv., căci şi revista "Lumina creştinului" a contribuit la această bucurie. Trebuie să vă spun că citesc cu mare drag revista şi de multe ori am prins curaj mai ales citind rubrica "Pentru familii". În momentele în care crucea vieţii de familie mi se părea grea de dus îmi spuneam şi eu asemenea sfântului Augustin: "Dacă alţii au putut, eu de ce să nu pot". Şi aşa cu bune şi rele am reuşit, alături de soţul meu, să ajungem să împlinim 25 de ani de căsnicie, iar acum pot afirma cu tărie că merită să încercăm să trăim o viaţă în credinţă aşa cum ne propune Biserica. Nu aş spune întreg adevărul dacă nu aş recunoaşte că de-a lungul celor 25 de ani am avut multe momente în care doar am supravieţuit şi am avut chiar şi ispita de a renunţa la o căsnicie care mi se părea că nu merge. Dar în clipele acelea de descurajare un gând venit de sus mă neliniştea: "Dacă renunţ la căsnicia mea, probabil mie îmi va fi mai bine, dar am eu dreptul să las cinci copii fără tată doar ca să-mi fie mie bine?". Acum îi mulţumesc Domnului pentru acel gând şi pentru că realmente am simţit ajutorul lui în clipele grele. Şi dacă ar fi să dau un sfat familiilor tinere, de la "înălţimea celor 25 de ani", aş putea spune cu toată convingerea că adevăratul bine şi frumos în căsnicie vine mai târziu. (...) Cu toate că trăim la ţară şi muncim din greu la munca pământului şi la creşterea animalelor, Dumnezeu a binecuvântat familia noastră cu cinci copii. Ei sunt toată bucuria şi mulţumirea noastră. (...) Dea bunul Dumnezeu ca să fie pe pământ tot mai multe familii fericite şi împlinite, căci eu ştiu că Dumnezeu doreşte acest lucru, dar nu trebuie să uităm că nimic nu se obţine fără rugăciune, efort şi speranţă. Şi pentru că încă suntem în acest timp în care Biserica ne aduce în vizor familia, aş spune: "Familiilor, propuneţi-vă idealuri sfinte şi luptaţi pentru înfăptuirea lor, pentru că Dumnezeu ajută cu harul său. Aceasta este bucuria mea şi vă mulţumesc!".

Într-adevăr, merită să luptăm pentru familiile noastre. Dumnezeu este cel care ne dă putere. Ne bucurăm şi vă mulţumim pentru cele împărtăşite. Dorim ca familiile în dificultate să vă urmeze exemplul de rugăciune şi de încredere în Dumnezeu.

- Ion Crişu (Pădureni, judeţul Bacău). "Pe chipul oamenilor de astăzi se citeşte neputinţa şi disperarea; ei neagă acest fapt, dar se simt neîmpliniţi. Oricât de mult ar avea nu este suficient şi sunt încurcaţi în iţele propriilor dorinţe. Alunecă într-un haos total care îi distruge pe ei şi pe cei din jurul lor. (...) Dacă în familie nu există iubire şi credinţă în Dumnezeu totul este pierdut. Copiii, dar şi adulţii sunt tentaţi să facă lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu. (...) Sunt foarte supărat pentru că timp de 40 de zile, cât noi ne-am pregătit pentru Învierea Domnului, posturile de televiziune nu au vorbit mai nimic despre suferinţa lui Isus Cristos. (...) Ce fel de Post Mare a fost acesta când multă lume s-a distrat? Atunci când au fost întrebaţi pe stradă ce înseamnă "Paştele", foarte mulţi au răspuns "Naşterea lui Isus". Poate fi şi aceasta o variantă de răspuns pentru că suntem un popor credincios, nu? (...) Ce trebuie să facem în acest timp când desfrâul şi păcatul nu mai sunt conştientizate? Se miră lumea că nu-şi mai găseşte rostul în viaţă şi că suferinţa este la tot pasul! (...) Eu zic că Dumnezeu nu ne cere mult, el ne cere să-l respectăm şi să avem încredere".

Toate constatările şi preocupările dv. sunt bune. O mare parte dintre ele se pot rezolva dacă şi noi punem umărul. Redăm mai jos un text din cartea "Lucrători cu Dumnezeu" de Traian Dorz, p. 118, din care putem lua învăţătură: "E plină lumea de oameni care se pierd în tot felul de patimi şi păcate. Frate, caută să mântuieşti pe care poţi şi pe care vrea. E plină lumea de familii dezbinate, de copii răi, de soţi certaţi, de case sparte, de suflete amărâte. Frate, caută să împaci, să ajuţi, să apropii, să ridici, să repari oriunde şi oricât poţi. O familie pe care o împaci va fi o familie mântuită. Un copil pe care îl salvezi va fi o viaţă mântuită. O casă pe care o uneşti va fi un cămin refăcut. Un suflet pe care îl ridici va fi mai mult ca o lume întreagă. Frate, priveşte în jurul tău câte mâini se ridică rugătoare spre tine din valurile pierzării! Mântuieşte-le!".