Lumini artificiale
Într-o capelă era expusă pentru cult o statuie a Maicii Domului de o frumusețe deosebită, sculptată cu finețe. Amplasată în penumbră, transmitea în mod sugestiv ceva cu totul special. Și asta, până când cuiva i-a venit ideea "sclipitoare" de a instala și a aprinde un reflector care să învăluie statuia într-o lumină orbitoare și țipătoare. Persoanele care, până atunci, se simțeau minunat în orele lor de rugăciune, s-au declarat deranjate. Dar degeaba...
Poate că cei cu idei "sclipitoare", care nu țin cont de simțămintele altora și mai ales de aspectul tainic, sugestiv, ar trebui să mai reflecteze. Cu trimitere la astfel de încercări, părintele Tonino Bello, adresându-se Preacuratei, scrie: "Nu e un semn al desacralizării la modă. Dacă pentru o clipă îndrăznim să-ți dăm deoparte aureola, o facem pentru că vrem să vedem cât ești de frumoasă cu capul descoperit. Dacă stingem reflectoarele îndreptate spre tine, o facem pentru că suntem de părere că putem aprecia mai bine atotputernicia lui Dumnezeu, cel care, dincolo de umbrele trupului tău, a ascuns izvoarele luminii".
Aviz celor care tind să facă multe pentru..., să spună multe despre..., să facă mare caz de... Adevăratul cult nu constă în a da tot ce poți, ci mai degrabă în a primi, a corespunde la harul primit, a reflecta... În ambele sensuri.
Pr. Cristian Chinez