Poezii
Cristos a înviat!
Cristos a înviat!... și moartea s-a curmat
Prin tot ce-a luminat, s-a stins primul păcat.
Isus a înviat și-adânc, și zări, și morți,
Și-a renăscut în piept speranțele la toți.
A înviat spre cer, o cale de urcat,
Noi doar să vrem să dăm uitărilor păcat.
Suntem răscumpărați, din sclavi ne face frați
Mântuitorul vrea, prin el, să fim salvați.
Slăvim cu bucurii în cânt de înălțat...
Să afle toți că azi... Cristos a înviat!
Cornel Constantin Isăilă
* * *
Pe Muntele Înălțării Domnului
Pe Eleon, pe apostoli i-ai chemat,
În margini de pământ martori să-ți fie,
Cu trupul înviat te-ai înălțat,
Redând speranța omului în veșnicie.
Spre cer cum tu mergeai, ei au privit,
Glas înțelept, de înger le-a vorbit:
- Bărbați galileeni, de ce spre cer priviți?
Acest Isus precum în slavă s-a 'nălțat,
Tot astfel va veni ca să-l slăviți,
Și-atunci acest pământ va fi eliberat!
N-am fost pe Eleon, pe Domnul să-l ascult,
Sfințind cu-al său cuvânt pe apostoli în ființă,
Azi, pentru cele ce au fost demult,
Eu sunt un martor prin credință.
N-am fost pe Eleon să-l văd pe Domnul,
Cum se 'nălța spre cer în biruință,
Dacă de toate acestea se-ndoiește omul,
Eu sunt un martor prin credință.
Pe Muntele Înălțării ne-a arătat Isus,
A sa iubire, a sa bunăvoință,
Cerându-ne ca pân' l-al timpului apus,
Toți să-i fim martori prin credință.
Martin Cata