Shahbaz Bhatti: "Vreau doar un loc la picioarele lui Isus"

Creştinii din Pakistan (3.743.075 la 149.723.000 de locuitori în majoritate musulmani) sunt tot mai ameninţaţi de fundamentaliştii islamici. Legea privind blasfemia, introdusă în anul 1986, a prilejuit până acum peste 5.000 de denunţuri. Dintre acestea, aproape 600 au devenit condamnări la pedepse ce variază de la cinci ani de închisoare până la condamnarea la moarte prin spânzurare. Însă s-au înregistrat şi multe cazuri de asasinări - nejudiciare.

Ultimul caz a fost cel al lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorităţi din Pakistan, care a fost ucis într-o ambuscadă la Islamabad în ziua de 2 martie. Avea 42 de ani. A lucrat pentru instaurarea dialogului dintre grupuri etnice şi religii, promovând în ţară dezbaterea cu privire la revizuirea legii asupra blasfemiei, după condamnarea la moarte a femeii creştine, Asia Bibi, mamă a cinci copii, apărată de el cu mult curaj.

Atentatul a fost comis de un grup de persoane mascate. Într-o ambuscadă, l-au tras afară din maşină şi au deschis focul împotriva lui de la distanţă mică. Nepoata lui Shahbaz Bhatti călătorea împreună cu el când a avut loc atacul. Ministrul a fost transportat la Spitalul Shifa, însă medicii nu au reuşit să-l salveze. Asasinii au lăsat la locul delictului un manifest. "Tehrik-e-Taliban Pakistan" (Ttp), o organizaţie care reuneşte diferite grupuri de militanţi islamici, a revendicat asasinarea lui Bhatti pentru că a vorbit împotriva legii blasfemiei.

În zilele care au urmat a impresionat mult o scriere a lui Bhatti, publicată pe internet, de cotidianul "Corriere de la Sera" şi reluată de Radio Vatican, care este ca un adevărat testament spiritual al ministrului.

S-a născut într-o familie catolică. Tatăl era învăţător la pensie, iar mama, casnică. A fost educat potrivit valorilor creştine şi a învăţăturilor Bibliei, care i-au influenţat copilăria. Obişnuia să meargă la biserică şi să găsească inspiraţie în învăţăturile, în jertfa, şi în răstignirea lui Isus. Condiţiile în care se zbăteau creştinii în Pakistan l-au răscolit. O zi de Vinerea Mare, când avea 13 ani, l-a marcat. Atunci a ascultat o predică despre jertfa lui Isus pentru răscumpărarea şi pentru mântuirea lumii. S-a gândit să corespundă iubirii sale dăruind iubire fraţilor şi surorilor, punându-se în slujba creştinilor, în special a celor săraci, nevoiaşi şi persecutaţi.

"Mi-au fost propuse alte funcţii în guvern şi mi s-a cerut să abandonez lupta - scria Shahbaz Bhatti -, dar eu am refuzat mereu, chiar cu riscul propriei vieţi". Răspunsul meu, se citeşte în acest text, "a fost mereu acelaşi: Nu, eu vreau să-l slujesc pe Isus ca un om obişnuit. Acest devotament mă face fericit. Nu vreau popularitate, nu vreau poziţii de putere. Vreau doar un loc la picioarele lui Isus". Vreau, scria mai departe ministrul, "ca viaţa mea, caracterul, faptele mele să vorbească în locul meu şi să spună că îl urmez pe Isus Cristos. Această dorinţă este atât de puternică în mine, încât m-aş considera privilegiat în cazul când - în acest efort al meu de luptă pentru a ajuta pe cei nevoiaşi, săracii, creştinii persecutaţi din Pakistan - Isus ar binevoi să accepte jertfa vieţii mele". Şi aminteşte prin cuvinte mişcătoare: "Vreau să trăiesc pentru Cristos şi pentru el vreau să mor. Nu simt nici o teamă în această ţară. De multe ori extremiştii au încercat să mă ucidă şi să mă arunce în închisoare; m-au ameninţat, persecutat şi au terorizat familia". Eu, încheie el, "spun că, atât timp cât am viaţă, până la ultima suflare, voi continua să-l slujesc pe Isus şi această sărmană, suferindă umanitate, creştinii, cei nevoiaşi, săracii".

Pr. Cornel Cadar