Gastrite, ulcer şi bacteria H.p. (I)

În fiecare toamnă, ca şi în primăvară, unele persoane suferă de apariţia periodică a acelor dureri ulceroase care le terorizează viaţa, atât ziua, cât şi noaptea, atât imediat după mese, cât şi la intervale total neaşteptate din cursul zilei. Helicobacter pylori (H.p.) este implicată în 90-98% din ulcerele duodenale şi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din această cauză, bacteria a ajuns să fie considerată cel mai frecvent agent de infecţie a aparatului digestiv şi inamicul numărul unu al sănătăţii stomacului.

Helicobacter pylori este o bacterie identificată încă din anul 1875 de către savanţii germani, care nu au reuşit însă să o cultive în condiţii de laborator. Ulterior, în anul 1906, a fost studiată de italianul Giulio Bizzozero şi de polonezul Walery Jaworski din Cracovia care au denumit-o Vibrio rugula. Aceştia au stabilit forma de spirală a bacteriei şi prezenţa ei în stomac, unde răneşte mucoasa stomacală şi duodenală, ducând la dezvoltarea unui ulcer.

Cu toate aceste descoperiri, până acum 30 de ani, toate cazurile de gastrite şi ulcere erau puse pe seama stresului, pe regimul alimentar inadecvat, pe o medicaţie antiinflamatoare contra reumatismului şi pe o viaţă dezordonată. În acea perioadă era exclusă ipoteza existenţei unui microorganism care ar putea trăi în mediul gastric foarte acid.

Totuşi, medicul Robin Warren din spitalul Perth (Australia) anunţa în anul 1979 că a descoperit o anumită bacterie în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastrită. În colaborare cu medicul Barry Marshall, a reuşit cultivarea bacteriei în condiţii de laborator, care imita aciditatea din stomac. Această bacterie a fost denumită Helicobacter pylori.

60% dintre vârstnici sunt purtători ai bacteriei

Colonizarea gastrică persistentă cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sănătoase în vârstă de 30 de ani şi ajunge la 60% la persoanele de peste 50 de ani.

Ratele de infecţie sunt mai mari în rândul populaţiei sărace, între deţinuţii din închisori şi la copiii din ţările în curs de dezvoltare, infecţia fiind corelată cu faptul că bacteria se transmite prin ingestie orală, la persoane cu mâini murdare care consumă apă infectată şi alimente contaminate (legume şi fructe nespălate).

Este adevărat că multe persoane pot fi infectate cu H.p., dar îmbolnăvirea gastrointestinală apare, mai frecvent, la cei care consumă, în exces, iritanţi digestivi (tutun şi alcooluri tari). S-a stabilit că numai 15-20% dintre persoanele infectate cu H.p. vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieţii.

Implicaţiile H.p. în ulcerul peptic

Ulcerul peptic este o afecţiune majoră care provoacă dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinelor.

Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri pe care le consideră trecătoare, ca simple arsuri la stomac care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa stomacală care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi hemoragii, adesea cauze ale unei morţi premature.

La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric şi pepsină. Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-peptic depăşeşte capacitatea de apărare a peretelui gastric.

În funcţie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau ulcer duodenal.

Dr. Doina-Lucia Amza