Răspundem cititorilor

* Ne-au scris de sărbători: Galina P. Pajura (Bucureşti); Eveline Mărculescu (Galaţi); Pius Szabo (Estelnic, jud. Covasna); Gheorghe Barcan (Baia Mare); Acţiunea Catolică (Iaşi); pr. Dominic Hîrja (Bucureşti); pr. Ioan Pop (Lugoj); Surorile Misionare (Butea); Congregatio Jesu (Popeşti-Leordeni); Surorile "Sfântul Carol Borromeu" (Gioseni); Surorile lui Isus Răscumpărătorul (Oneşti); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Singureni, jud. Giurgiu); Mănăstirea "Maica Unităţii" (Piatra Neamţ); Viorica Făgărăşanu şi Vasile Creţa (Bucureşti); Asociaţia Kolping Moldova (Oneşti); Trandafira Rufă şi fam. Niculescu (Constanţa); fam. Marin Span (Baia Mare). Vă mulţumim pentru gândurile trimise! Vă dorim şi noi ca noul an să vă aducă multe bucurii şi binecuvântări.

* Despina Strugariu (Iaşi). "Vă aducem, în acest sens un respectuos omagiu de recunoştinţă şi mulţumire pentru lăudabila acţiune de implicare a studioului Radio Iaşi de a transmite sfânta Liturghie în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă drept expresie a solidarităţii concrete cu cei aflaţi în suferinţă şi neputinţă acasă sau în spitale. Este pentru ei o cale de integrare în viaţa Bisericii, un izvor de bucurie şi de emoţii pozitive, este o adevărată terapie spirituală împotriva întunericului singurătăţii, a sentimentului marginalizării, inutilităţii lor sociale, dar mai ales un răgaz, un îndemn puternic de a aduce mulţumiri şi slavă lui Dumnezeu".

Vă mulţumim pentru gândurile trimise. Ne rugăm ca transmisia Liturghiei în zi de duminică şi sărbătoare de poruncă să se difuzeze mai departe şi să fie de folos celor în vârstă şi bolnavi, celor care sunt în situaţii speciale, precum şi celor care ascultă Liturghia la radio şi apoi merg la biserică pentru a participa la Liturghie mai pregătiţi sufleteşte. Prin întâlnirea în rugăciune pe calea undelor (AM 1053 KHz, ora 08.00) dorim să aducem slavă lui Dumnezeu care, prin bunăvoinţa conducerii Radio Iaşi, ne oferă şi această posibilitate de a transmite vestea cea bună. Vă dorim audiţie cu folos şi multe haruri de la Domnul!

* Vasile D. (Jud. Neamţ). "Am urmărit la televizor problema cu prima zi a săptămânii în Biserica Ortodoxă. Nu am înţeles prea mult cum stau lucrurile cu prima şi a şaptea zi. Dacă duminica a devenit prima zi în calendarul bisericesc asta nici nu ajută şi nici nu face rău. Eu cel puţin nu văd nici un câştig".

Cartea Genezei spune că toate au fost făcute de Dumnezeu "care a creat cerul şi pământul" şi că el "s-a odihnit" a şaptea zi după această muncă de creaţie. Sabatul, care înseamnă odihnă, este a şaptea zi. În Noul Testament ni se spune că în prima zi a săptămânii, după sabat, dis-de-dimineaţă, femeile s-au dus la mormânt şi au găsit mormântul gol. În prima zi a săptămânii, adică duminica, a înviat Cristos. Astfel, prima zi a săptămânii este ziua lui Cristos, pentru că ea evocă dimineaţa zilei de Paşti, ziua mântuirii noastre. Este ziua Domnului înviat, zi în care Biserica se reuneşte în mod deosebit pentru a celebra Euharistia. Primii creştini făceau din fiecare duminică un memorial (de aducere aminte) al învierii lui Isus Cristos. Duminica, ziua Domnului, a luat locul sabatului evreiesc şi al zilei soarelui (Dies solis) sărbătorită de păgâni. Scrisoarea apostolică Dies Domini (nota 22) a lui Ioan Paul al II-lea precizează: "Acest caracter de "primă zi" al duminicii este evident în calendarul liturgic latin, în care ziua de luni este numită feria secunda (ziua a doua), cea de marţi feria tertia (ziua a treia) etc. O numire asemănătoare a zilelor săptămânii se regăseşte în limba portugheză". "Câştigul", ca să vorbim în limbajul dv., stă în a şti cum stau lucrurile şi în a nu confunda săptămâna din biserică cu săptămâna de lucru. Tot "câştig" înseamnă în a şti că îi aducem laudă lui Dumnezeu şi participăm duminica la Liturghie pentru că celebrăm învierea lui Cristos. Iar "câştigul" cel mai mare este când, după ce ştim toate acestea, începem să le înfăptuim.

* Irina B. (jud. Bacău) "Încep prin a mulţumi pentru revista "Lumina creştinului", care face cunoscut tuturor catolicilor evenimentele importante din dieceză şi nu numai, cuvintele de duh şi har ale episcopilor noştri şi ale Sfântului Părinte. Continui însă prin a cere din partea episcopiei, prin intermediul revistei, care sunt taxele impuse tuturor în ceea ce priveşte sfinţirea caselor, Căsătorie, Botez, înmormântare etc., deoarece nu mi se pare corect ca într-o parohie să fie taxe mai mici şi în altele taxe mai mari. Probabil că nu veţi da curs cererii mele şi nici nu-mi veţi răspunde e-mail-ului, dar nu-nţeleg de ce pentru celebrarea Botezului o familie plăteşte mai mult şi o alta mai puţin, ca mai apoi să primim ca o înştiinţare că taxele sunt neschimbate de doi ani. (...) Cu toate acestea, ştiu bine că în una dintre parohiile vecine, taxa Botezului este mult mai mică. Explicaţi-ne şi nouă, vă rog, cine şi cum se impun aceste taxe, la bunul plac al părintelui paroh sau după decizia consiliului episcopal!? În speranţa că voi primi măcar o lămurire, mulţumesc anticipat!".

Din păcate, datele generice pe care ni le-aţi oferit nu dau posibilitatea de a vă răspunde exact. Neştiind despre ce parohie este vorba, nu avem pe cine să întrebăm. Oricum, taxele se pot consulta la afişierul fiecărei parohii sau se pot solicita de la biroul parohial. Ele sunt stabilite de episcop în urma consultării Consiliului Prezbiteral. Ultima actualizare a avut loc la 10 decembrie 2008. Pentru că dv. sunteţi interesată de Botez, oferta este de 100 lei. Diferenţele pot să apară în momentul când Botezul are loc în timpul Liturghiei şi părinţii doresc ca Liturghia să fie celebrată pentru ei şi pentru copil. Acelaşi lucru este valabil şi dacă Botezul are loc în afara Liturghiei şi părinţii cer să se celebreze o Liturghie când se poate. Atunci se adaugă oferta pentru Liturghie: 20 lei. Pentru cei care se confruntă cu dificultăţi sau pentru săraci taxele sunt după posibilităţi, adică mai mici sau deloc. Probabil că taxele mai mici semnalate de dv. se încadrează tocmai în astfel de cazuri. De reţinut că scrisoarea trimisă de Preasfinţitul către parohii se încheie astfel: "Facem cunoscut că aceste contribuţii reprezintă ofrandele credincioşilor pentru buna desfăşurare a activităţilor pastorale din comunităţile noastre şi, multe dintre ele, sunt surse de ajutor pentru cei nevoiaşi sau lipsiţi... Mulţumim credincioşilor noştri pentru generozitatea lor şi le transmitem îmbrăţişarea şi binecuvântarea noastră". Vă dorim gânduri bune şi mult har de la Domnul!

* L.E. (Irlanda). "Sunt un credincios din Moldova. Mă tot întreb de mai mulţi ani de ce simbria este diferită de la sat la sat, de la o localitate la alta. Eu ştiam că este un decret de la episcopie şi este o sumă fixă. M-aş bucura dacă m-aţi informa cum stau lucrurile cu privire la simbrie, ce este inclus în ea sau mai trebuie plătit pe lângă suma de la episcopie şi bani extra pentru clopotar şi dascăl? Sau este inclus deja în taxa venită de la Iaşi? Aceasta ar fi o problemă. Alta, eu sunt cu familia în Irlanda de şase ani, iar părintele paroh din localitatea natală încearcă să ceară bani şi pentru familiile care nu sunt în ţară, de ce atâta timp cât preotul îmi sfinţeşte casa aici în Irlanda? Este normal să-mi ceară simbria şi în ţară? (...)".

Încercăm să vă răspundem cu privire la cele solicitate. Mai întâi, sper că sunteţi de acord cu principiul care spune că toţi credincioşii trebuie să contribuie la întreţinerea Bisericii, a slujitorilor ei şi a bunului mers al parohiei. Principiul este fixat în porunca pe care fiecare creştin o învaţă la prima sfântă Împărtăşanie: "Să plăteşti Bisericii simbria şi celelalte datorii după legi şi obiceiuri". Simbria se fixează de Consiliul Prezbiteral şi este aprobată de episcop. De doi ani aceasta este de 100 lei de familie pe an, fiind aceeaşi în toate parohiile. Ceea ce diferă de la sat la sat sunt taxele pe care le fixează comitetul bisericesc sau adunarea credincioşilor pentru a avea un clopotar, pentru a întreţine un dascăl (acolo unde el nu este angajat) sau pentru diferite construcţii care se fac în parohia respectivă. Cu privire la cei plecaţi în străinătate, dacă ei sunt înscrişi acolo la o parohie (şi fac dovada de acest lucru), evident nu mai au obligaţii în ţară. Problema este că mulţi nu sunt înscrişi nici acolo, nici aici. Alţii lucrează doar câteva luni pe an şi aparţin în continuare parohiilor din care au plecat. De aceea parohii solicită clarificarea lucrurilor. De altfel, acelaşi răspuns îl dă şi părintele paroh în scrisoarea pe care v-am trimis-o prin e-mail: "Pentru o mai buna pastoraţie a familiilor, dar şi pentru o statistică a membrilor parohiei noastre, încă de acum doi ani, în acord cu membrii comitetului parohial, am cerut de la familiile din parohie ca toţi aceia care au copii plecaţi în străinătate să-i roage să aducă dovada scrisă, sau măcar verbală, că sunt înscrişi în alte parohii. Mulţi au adus. (...) O altă parte din familiile celor plecaţi au răspuns că cei din străinătate sunt muncitori doar sezonieri şi aparţin pe mai departe parohiei din ţară". Celelalte acuze sunt exagerări pe care le-aţi scris fără să le verificaţi. Aş dori să vă amintesc că dincolo, la Domnul (este notat în Evanghelie) trebuie să dăm cont de fiecare vorbă care ne iese din gură. Ce vom răspunde atunci când acuzăm pe cineva pe nedrept. Cel mai cinstit pentru dv., înainte de a prolifera ultimele acuze (care, din respect pentru cititori, nu au fost redate aici), era să verificaţi, adică să întrebaţi pe mai mulţi din sat dacă lucrurile stau aşa sau altfel. Noi am verificat şi lucrurile stau cu totul altfel. Înţelegem că unei persoane poate să nu-i placă de un preot, dar de aici până la a-l acuza de tot felul de lucruri nefondate e distanţă mare. Ne rugăm ca dv. să nu cădeţi în capcana pe care v-au întins-o alţii: de a vedea tot ce-i rău în Biserică şi în preoţi. De aici până la a vă lepăda de Biserică şi de credinţă e un pas foarte mic. Întrebarea care rămâne este următoarea: După ce veţi mai verifica veţi avea puterea să scrieţi Sfinţiei sale sau nouă şi să precizaţi cel puţin că vă pare rău de acuzele pe care i le-aţi adus?! Ar fi o minimă reparaţie... Vă dorim lumină şi gânduri bune!