Asemănări
"Cu ce să asemăn...?" (Mc 4,30b). Familia a fost asemănată de-a lungul timpului cu diferite lucruri, menite să evidențieze una sau alta dintre caracteristici. Tendința a fost însă în sens restrictiv. Căci pentru a fi completă, imaginea despre familie trebuie îmbinată, fiind vorba de o complexitate ce nu poate fi epuizată.
Iată câteva încercări de acest tip. Privită din exterior, familia din Antichitate a fost considerată un fel de turn în cadrul statului. Nu de mărimea incontrolabilă a unui Babel, ci mai degrabă ca un turn de veghe. În Evul Mediu, tendința a fost spre familia-palat, chiar dacă pentru cei mai mulți rămânea la nivel de vis irealizabil. Cu timpul, idealul a fost redus la o casă - o familie, pentru a se e(in)volua spre celulele lucrative ale unui fagure, numaidecât numerotate. În interior, suveranitatea tatălui a fost înlăturată, autoritatea soțului spulberată, iar cătușele tradiției rupte. De la dinastie s-a trecut, prin democrație, la demagogie: tatăl se vrea prietenul fiului, mama - sora fiicei, iar copiii - prințișori cu mofturi. Ce mai rămâne?
Iată însă și o imagine edificatoare din iconografie. Este vorba de cea propusă pentru Anul Familiei. Iosif și Maria, ca două coloane, înclinate în partea de sus, de parcă ar alcătui o catedrală gotică, în care celebrează Isus. Mica Biserică.
Pr. Cristian Chinez