Anna Maria Adorni

Sr. Anna Maria Adorni a fost declarată fericită în ziuade 3 octombrie 2010, în catedrala din Parma. Liturghia beatificării a fost celebrată de cardinalul Angelo Amato. La eveniment a fost prezent şi un grup de pelerini din Dieceza de Iaşi.

Fericita Anna Maria Adorni a fost un exemplu de soţie, mamă, persoană consacrată şi fondatoare. Rămasă văduvă, şi-a consacrat viaţa lui Dumnezeu şi celor marginalizaţi.

S-a născut la 19 iunie 1805, la Fivizzanno (Ms-Italia), un orăşel de munte. De mică a rămas orfană de tată. Din cauza situaţiei financiare pleacă la Parma împreună cu mama ei. Simte chemarea la viaţa consacrată, însă, la insistenţele mamei, renunţă la această dorinţă şi se căsătoreşte. Alături de soţul ei a trăit într-un climat de seninătate şi de credinţă. Armonia tinerei perechi n-a trecut neobservată doamnelor aristocrate. "Care este secretul?", se întrebau ele pline de admiraţie. Ea răspundea cu simplitate: "Ajunge să iubeşti. Toţi soţii ar fi buni, dacă soţiile lor ar fi răbdătoare şi gata să-i mulţumească în tot ceea ce nu este rău".

Ca mamă, a trăit multe momente de suferinţă ori de câte ori a pierdut rând pe rând, la vârste fragede, cinci dintre cei şase copii. Doar Poldino a mai rămas cu ea. Toţi au murit de aceeaşi boală. Chiar şi soţul avea să moară de această boală nemiloasă şi necunoscută la acea vreme, pentru care nu existau medicamente; astăzi o numim tuberculoză.

După moartea soţului, după multă durere şi suferinţă, la sfatul duhovnicului, se dedică deţinutelor din închisoarea pentru femei din Parma - un loc de mare suferinţă pentru răufăcătoarele din ţară, tinere şi chiar minore acuzate de hoţii, desfrâu şi pruncucideri. Mizeria morală şi materială din închisoare a atins-o profund. În scrierile ei găsim următoarele rânduri: "Mergând prin închisoare, sufletul meu a fost copleşit de durere. Nu mă lăsa inima să văd cum pier atâtea suflete". Cu lacrimi în ochi se ruga pentru salvarea sufletelor, iar când vizita deţinutele, le era soră şi mamă, le asculta, le îndruma. În scurt timp multe dintre acele femei s-au căit pentru greşelile lor. În închisoare au început să răsune cântece sfinte şi rugăciuni în loc de certuri şi violenţe. Directorul declara: "Această închisoare s-a transformat într-o adevărată mănăstire".

Dorinţa ei de a se consacra cu totul lui Dumnezeu a fost ascultată la 1 mai 1857 când a fondat Congregaţia "Slujitoarele Preacuratei de Parma", pentru a mărturisi milostivirea lui Dumnezeu şi maternitatea Mariei.

Faima sfinţeniei sale era răspândită încă din timpul vieţii. Oameni din toate părţile veneau să o viziteze, să-i ceară sfaturi şi să mijlocească pentru ei. Fericitul Guido Maria Conforti - fondatorul misionarilor saveriani - a cerut mijlocirea ei când era seminarist. A fost amânat de la sfinţirea ca preot din cauza unei boli. Fericita îl asigură: "Vei deveni preot şi episcop".

Sfârşitul vieţii ei a fost marcat de suferinţe fizice care se agravau. Înainte de plecarea ei din lume surorile plângeau. Ea le încuraja astfel: "Nu vă fie frică fiicele mele: cel care ne-a ajutat până acum, va continua opera de mântuire". A murit la 7 februarie 1893.

Urna cu relicvele fericitei Anna Maria Adorni se află în capela surorilor din casa mamă, Parma (Italia). La intrarea în capelă se găseşte chipul fericitei, însoţit de cuvintele ei: "Să nu se micşoreze în voi încrederea în providenţă".

"Slujitoarele Preacuratei de Parma", Comunitatea din Târgu Ocna