Preoţi înmormântaţi în Iaşi (II)

(continuare din numărul din noiembrie 2010)

Undeva înspre aleea care duce spre ieşire din cimitir, aproape în dreptul mormântului pr. Friedrich, pr. Dorcu ne arată un monument înalt care are în vârf vulturul cu crucea în cioc. Ne apropiem şi citim că este "ridicat din iniţiativa Comitetului Catolic: I. Opsineschi, R. Maier, F. Abălăoaie, A. Cozoroc, L. Hohotnitchi, cu concursul cetăţenilor ieşeni". În faţă este notat: "În memoria eroilor români catolici din Iaşi, morţi pentru făurirea României mari în anii 1916-1920. Numele eroilor: Francisc Dumitrovici, cap., ctg. 1915, R. 13 I; Antavis Emil; Petru Dombroschi, sold., ctg. 1913; B. Rivalet, loct., R. 77; Fr. Bradler, sold., ctg. 1909, R. 53; I. Massari, R. 1915, R. 13". În lateral reuşim cu greu să descifrăm: "Baciu Petru, serg. ? 1917; Iacob Carmil, sold. † 1917, seminarişti infirmieri în Spitalul Mobil de Ecsantimatici N. 7 Galata. Rugaţi-vă pentru dânşii". Cei doi seminarişti au fost înmormântaţi în parcela catolică, dar nu mai ştie nimeni unde anume. Carmil Iacob era din Răchiteni, a decedat la 22 martie 1917 şi a fost înmormântat la 24 martie. Registrul parohial notează "în timp ce îngrijea de alţi bolnavi în spitalul din Galata ca infirmier s-a molipsit de tifos exantematic". Petru Baciu era din Mogoşeşti-Siret, fiul lui Ioan şi al Varvarei, 23 de ani. A decedat la 12 noiembrie 1917 şi a fost înmormântat la 14 noiembrie. Lumina creştinului din anul 1919 notează că au fost înmormântaţi unul lângă altul, amândoi în apropierea mormântului preotului francez Arthur Dennetie/re, "răpus tot la spitalul Galata de tifos exantematic în ziua de 3 martie 1917". Din registrul parohial rezultă că pr. Arthur a murit la 2 martie 1917, în vârstă de 37 de ani, după ce contractase boala de la bolnavii pe care-i îngrijea; a fost înmormântat la 5 martie.

Mormântul pr. Iosif Schurgoth se află în rândul doi, la jumătatea drumului, pe partea stângă a aleii care duce de la capela maicilor spre cavoul preoţilor. Este înmormântat alături de rudele sale. Aproape de baza crucii, pe o placă de marmură, lângă fotografie, este notat: "Preot Iosef Schurgoth, decan de Iaşi şi Suceava: * 15.III. 1905 - † 27.IX. 1986".

Am încercat să găsim şi mormintele celorlalţi preoţi: Bartolomeu Chwala, Alois Gheorghe Boacă, Diomide Ulivi, Anton Gabor, Alfons Weber, Petru Pal. N-am reuşit. Mai apoi am înţeles de la un administrator al cimitirului că în locul unora dintre morminte (seminariştii, părintele francez, pr. Gh. Boacă) au construit alţii cavouri. Dl Lisacoschi ne spune că a făcut întâia sfântă Împărtăşanie cu pr. Alfons Weber. Stătea mult la spovezi. Din cauza frigului i-au degerat degetele de la picioare, pe care medicii i le-au tăiat. Moartea i s-a datorat cangrenei.

Despre pr. Petru Pal (24 iulie 1872 - 31 ianuarie 1943) ştiam din alte descrieri că are o cruce simplă, mormântul este înconjurat cu gărduţ şi se află pe partea stângă, cam la jumătatea aleii care urcă de la capela surorilor la cavoul preoţilor. A fost dezgropat şi reînhumat la Pildeşti la 3 aprilie 1994.

Am plecat la Găureni, lângă Miroslava, să găsim mormântul pr. Anton Romila (24 august 1894 - 14 decembrie 1950). Pe drum, dl Lisacoschi ne povesteşte cum pr. Romila avea o învoire specială din partea episcopului, din cauza sănătăţii, să stea la Găureni împreună cu sora lui. Era profesor la Seminar şi administrator al bunurilor episcopiei. Avea o moară la bariera Păcurari, aproape de fostul post de Poliţie, la ieşirea din Iaşi. În fiecare dimineaţă mergea pe jos, pornea moara, ajungea la Seminar pentru a preda lecţiile şi apoi făcea calea întoarsă pe acelaşi traseu. La începutul lui decembrie 1943, pe o iarnă grea cu multă zăpadă, a fost trimis de pr. Asaftei să vadă ce mai este cu el. L-a găsit bine, dar apoi, după două săptămâni a murit. Dl Lisacoschi a participat la înmormântare împreună cu pr. Dumitru Romila şi pr. Andrei Asaftei. Ajunşi la Găureni, am căutat cimitirul, care este în jurul bisericii ortodoxe. Descoperim un loc lângă biserică îngrădit cu stâlpi de ciment şi lanţuri. Pe o tablă legată de o cruce reuşim să descifrăm "Romila Ion". Cu siguranţă, era mormântul familiei. De mulţi ani cred că nu a mai fost nimeni la acest mormânt. Primim apoi confirmarea de la o femeie în vârstă, care l-a cunoscut ca "un om bun şi persoană de vază", că acolo era şi mormântului părintelui. Aceeaşi femeie ne povesteşte cum părintele avea moară, făbricuţă de cărămidă şi alta de săpun. Casa mare pe care o avea a fost dărâmată. Pe pământul, care se întinde de la şcoală la biserică, stă acum altcineva. Nimeni dintre rude nu s-a mai interesat după anul 1990 de acel teren. Plecăm cu sentimentul că acest preot a fost uitat. Ne rugăm în gând ca Dumnezeu să nu-l uite.

În drum spre casă, trecem pe la Corneşti (comuna Miroslava) cu gândul de a descoperi mormintele italienilor catolici care, conform registrelor parohiei, au fost înmormântaţi aici în perioada 1884-1888. Găsim biserica ortodoxă şi cimitirul nou în care nu era nici un nume de italian. În cele din urmă înţelegem că cimitirul vechi era în jurul bisericii care între timp a fost nivelat. Câteva persoane de la arheologie prezente pentru cercetări la biserică ne confirmă că proprietarul Constantin Anghel a adus italieni pe pământurile sale la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În ziua de 12 octombrie 2010 merg din nou în "Eternitatea" cu pr. Iosif Doboş, fost paroh şi decan de Iaşi. Sfinţia sa susţine că ştie unde se află mormântul pr. Anton Gabor. În cimitir, între mormântul episcopului Glaser şi cavoul preoţilor, aproape de alee, îl găseşte cu uşurinţă. De fapt sunt trei morminte înconjurate cu un gărduţ de fier din care o parte a fost furată: Mons. Diomide Ulivi (16 februarie 1872 - 16 decembrie 1931), pr. Alfons Weber (1878 - 19 septembrie 1940) şi Mons. Anton Gabor (6 iunie 1883 - 19 februarie 1936). Pe plăcile de marmură de-abia se mai poate descifra numele, iar la pr. Weber, partea de jos a plăcii lipseşte. Pe mormânt au crescut pini răsfiraţi.

Au mai rămas preoţii înmormântaţi în catedrala "Adormirea Maicii Domnului". Din documente şi din registre rezultă că ar fi 15. Unii au fost reînhumaţi din cimitirul de la Seminar sau din alte cimitire. Cu siguranţă, reparaţiile care se preconizează la catedrală vor dezvălui ceea ce se află sub prezbiter şi pe lângă ziduri. Cei 15 sunt: pr. Francisc Anton Tasso de Savona († 5 martie 1765, Răchiteni, transferat la Iaşi la 30 iunie 1813), pr. Claudiu Gavet Sabaudus de Camberiaco († 2 august (??) 1766), pr. Fidel Rocchi Mutinensis († 8 septembrie 1795), pr. Iosif Borioli († 23 ianuarie 1803 (??)), ep. Iosif Bonaventura Berardi († 20 aprilie 1818), ep. Bonaventura Zabberoni († 30 iulie 1826), pr. Mathia Radislowicz († 16 ianuarie 1829), pr. Alois Landi († 22 ianuarie 1829), pr. Ştefan Iannucci († 3 februarie 1830), pr. Dominic Brocani († 30 mai 1839), ep. Paul Sardi († 28 octombrie / 9 noiembrie 1848), pr. Dominic Bonaventura Bartozzetti († 16/28 august 1872), ep. Iosif Salandari († 17/29 decembrie 1873), ep. Nicolae-Iosif Camilli († 30 decembrie 1915), ep. Mihai Robu († 27 septembrie 1944, Finiş, reînhumat în catedrală la 3 martie 1964).

Pr. Cornel Cadar