Interviu cu card. Zenon Grocholewski (III)
(continuare din numărul trecut)
A-i conduce pe oameni la Dumnezeu - nu poate fi ceva mai frumos
În partea a treia a interviului acordat pentru "Lumina creștinului", cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregației pentru Educația Catolică, prezent în Dieceza de Iași în perioada 5-7 noiembrie 2010, vorbește despre vocație.
- Dacă privim la societatea de astăzi, la Europa în chip special, vocațiile sunt tot mai puține, iar interesul pentru credință scade. Ce este de făcut într-un asemenea context?
Vocațiile în toată lumea cresc. Sunt plin de admirație pentru Dieceza de Iași care are un număr mare de seminariști. Dar în Europa sunt națiuni, mai ales în Europa occidentală, unde este criză. Ce s-ar putea face? În cadrul Congregației pentru Educația Catolică am discutat de multe ori despre această problemă. Pentru mine lucrul fundamental este o claritate în învățătura despre identitatea preoției ministeriale. Este foarte important. Ar trebui să fie indicată preoția în toate aspectele sale, pentru că nu este o profesie, este absurd dacă cineva merge la seminar pentru a fi pregătit pentru o profesie. Este o misiune, care implică toată viața. Preotul își exercită preoția chiar și când este la pensie, când nu poate face nimic, când se roagă, când suferă, întotdeauna. Isus, ca preot, a făcut mai mult când, din punct de vedere uman, nu putea face nimic, când era țintuit pe cruce; atunci el mântuia lumea. Așadar, preotul este totul. Aici trebuie să se înțeleagă ce este preotul, să fie arătată frumusețea preoției. Nu există nici o activitate mai frumoasă decât a conduce lumea la binele cel mai mare, adică la Dumnezeu. Nu există ceva mai frumos care se poate imagina. Consider că trebuie făcută o bună informare cu privire la preoție.
- Dacă un tânăr simte chemarea de a fi preot, după părerea dv., care sunt dificultățile pe care trebuie să le depășească?
Într-adevăr, astăzi - nu vorbesc despre România, pentru că nu o cunosc în întregime, dar în general despre Europa - dificultatea cea mai mare este că foarte adesea tinerii provin din familii care sunt după divorț sau au numai mamă. În aceste situații fie au un exemplu rău în familia proprie, fie vin în seminar după anumite experiențe foarte discutabile. Așadar, unii sunt deja deformați din punct de vedere spiritual și psihologic. Consider că sunt mai ales importanți primii pași, mai ales primul an în seminar. Noi facem un curs propedeutic înainte a începe seminarul. Vorbim cu acești tineri, pentru a descoperi care sunt dificultățile fiecăruia. Deci trebuie să li se explice clar ce se vrea de la ei, că nu se pregătesc pentru o profesie, ci pentru o misiune. Lucrul cel mai important în munca pastorală nu vor fi acțiunile externe, ci contactul cu Dumnezeu. Eu dau mereu acest exemplu cu sfântul Ioan Maria Vianney. El nu era un geniu, e clar. Pe vremea lui erau timpuri foarte dificile, cu un secularism combativ, când mulți preoți ajungeau în închisoare, când parohiile erau distruse... Ce a făcut el extraordinar? Nimic. Pur și simplu a făcut ce face un preot. A trăit unit profund cu Dumnezeu și credea în sacramente, în rugăciune, în Spovadă. Practic, a redeșteptat atâta lume, veneau la el oameni din toată Franța, ba chiar și din alte țări. Spovedea ore în șir zilnic și a apropiat lumea de Dumnezeu. Nu a făcut lucruri extraordinare. Pur și simplu era preot adevărat. Consider că trebuie să le fie explicate acestea seminariștilor, preoților tineri, celor care vor să se apropie de preoție. Aceasta este o pregătire pentru o viață, o aventură fascinantă: a-i conduce pe oameni la binele cel mai mare, la Dumnezeu. Nu este ceva mai frumos. Trebuie să te implici în întregime, toată ființa ta, toate gândurile tale trebuie să fie implicate în aceasta. Este lucrul cel mai important: nu doar activitatea externă, ci contactul tău cu Domnul. Isus a fost foarte clar: "Fără mine nu veți putea să faceți nimic". Le-a spus apostolilor. Dar cu el putem să facem totul. "Totul pot în cel care mă întărește", a spus sfântul Paul. Dumnezeu este forța noastră, nu noi. Trebuie doar să-i permitem lui Dumnezeu să acționeze în viața noastră. Aceasta este puterea preoției.
- În aceste zile ați fost prin Dieceza de Iași și ați văzut multe lucruri. Care sunt impresiile dv.?
Impresia mea este foarte bună. Sunt extrem de mulțumit că aveți un Seminar bun. Atâția seminariști tineri, cu chipuri inteligente, sunt dătători de o mare speranță. Am celebrat Liturghia în catedrala voastră, cu atâția credincioși. Am văzut o participare frumoasă, au venit mulți preoți pentru a se uni cu noi în rugăciune. Consider că este lucrul cel mai frumos pe care l-am văzut aici. Am întâlnit apoi atâtea persoane. Sunt bucuros că la Universitate mi-au acordat titlul de Doctor honoris causa. După atâta comunism teribil, Universitatea s-a deschis către alte dimensiuni diferite de știință; s-a deschis către valorile morale, religioase ale vieții umane și este un fapt frumos. Mă întorc la Roma plin de optimism și cu cele mai bune urări pentru dezvoltarea ulterioară a diecezei voastre.
- La final, vă rugăm lăsați un mesaj pentru cei care citesc sau ascultă acest interviu.
Aș dori să reamintesc acele cuvinte frumoase pe care Ioan Paul al II-lea le-a spus la începutul pontificatului său: "Nu vă fie teamă!" Aceleași cuvinte le-a repetat Benedict al XVI-lea în prima sa omilie. Nu vă fie teamă! Iubiți-l pe Domnul și acest fapt vă va da o mare bucurie!
- Vă mulțumim, Eminență, pentru acest interviu.
A consemnat pr. Cornel Cadar