Apostolul iubirii
Pentru creștinii practicanți, pentru toți cei avizați, sintagma pusă ca titlu duce imediat la sfântul evanghelist Ioan, personalitate deosebit de marcantă în Biserica creștină. Dacă ne-am limita numai la calificativul autobiografic "ucenicul pe care îl iubea Isus", ar fi suficient să ne dăm seama de poziția sa privilegiată în contextul vieții, activității, morții și învierii lui Isus Cristos, precum și de prezența sa spirituală în ansamblul vieții creștine.
A fost unul dintre primii patru chemați de Isus, două perechi de frați: Simon și Andrei, Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu din Galileea, pescar înstărit, pentru a-i fi martori ai activității sale evanghelizatoare, mântuitoare, și "pescari de oameni".
Împreună cu Simon-Petru, cei doi Zebedei sunt martorii unor evenimente importante din activitatea lui Isus, precum învierea fiicei lui Iair, schimbarea la față și începutul suferințelor lui Isus, în Grădina Ghetsemani. Petru și Ioan sunt trimiși de Isus să pregătească ultima masă de Paști. Tot ei sunt primii dintre ucenici care au mers, alertați de Maria Magdalena, la mormântul lui Isus, constatând că e gol, pentru că Isus a înviat!
Spre deosebire de ceilalți ucenici, Ioan era celibatar, ca atare, mai disponibil în urmarea Învățătorului. Ioan cel feciorelnic îl recunoaște pe Isus, după înviere, când se arată celor șapte ucenici, lângă Marea Tiberiadei, scoțându-i din eșecul pescuitului: "E Domnul!", șoptește el lui Petru. Pe bună dreptate, ne putem referi la fericirea a șasea, proclamată de Isus în predica sa de pe munte: "Fericiți cei curați cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!" (Mt 5,8). Ioan este singurul dintre ucenici care îl însoțește pe Isus pe drumul crucii, alături de Maica Îndurerată și de alte femei pioase. Are privilegiul de a fi încredințat Maicii preasfinte ca fiu, iar ea, lui, ca mamă. După Rusalii, Ioan rămâne la Ierusalim, propovăduind mesajul evanghelic, cu tot curajul, alături de Petru și de Iacob cel mic. O tradiție vrednică de crezare afirmă că prin anul 60 Ioan se afla în Efes ca "mare preot", instalând episcopi și întemeind comunități creștine. Aici scrie evanghelia a patra, "pneumatică", cele trei scrisori și Apocalipsul. Moare la vârsta înaintată de 100 de ani.
P.A.D.