Ziua Mondială a Misiunilor

Aşa cum m-a trimis Tatăl...

Pentru mulţi creştini, luna octombrie a devenit timpul mai intens de reflecţie şi mai concret în a fi solidari cu cei ce activează în misiuni, şi care, în ciuda atâtor dificultăţi, lucrează cu dragă inimă pentru răspândirea evangheliei.

Mesajul pe care Sfântul Părinte ni-l adresează în acest an pentru cea de-a 85-a Zi Mondială a Misiunilor (23 octombrie) aminteşte de cuvintele Mântuitorului adresate ucenicilor după Învierea sa: "Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi" (In 20,21). În introducerea mesajului Sfântul Părinte evidenţiază aportul papilor precedenţi, care au entuziasmat şi motivat spiritul misionar, pentru că însăşi credinţa se întăreşte dăruind-o!

Metoda de a dărui credinţa ţine de două modalităţi: a merge şi a vesti! Mergeţi... este îndemnul care îl auzim la sfârşitul oricărei celebrări euharistice, ce ne trimite "în lume" pentru a mărturisi ceea ce am experimentat. De aceea este esenţial a-l întâlni pe Cristos atât în rugăciune, cât şi în celebrarea sacramentelor, pentru că Domnul cel viu dă adevărata forţă de a depăşi orice obstacol. Toţi cei care l-au întâlnit pe Domnul înviat au simţit nevoia de a-l vesti altora, aşa cum au făcut cei doi discipoli din Emaus.

Vocaţia proprie a Bisericii este aceea de a fi misionară. Ea există pentru a evangheliza. Aceasta este identitatea sa cea mai profundă. Biserica este misionară, pentru că duce "vestea cea bună" tuturor. Destinatarii vestirii evangheliei sunt toate popoarele. Evanghelia nu este un bun exclusiv al celui care a primit-o, ci este un dar care trebuie împărţit, o frumoasă veste care trebuie comunicată.

Deşi sunt două milenii de creştinism, activitatea misionară este încă la începuturi. Aceste începuturi nu trebuie să le înţelegem ca şi cum misiunea şi-ar fi pierdut din urgenţă, sau că nu s-au făcut progrese. Dimpotrivă, spre surprinderea noastră, după două mii de ani există popoare care nu-l cunosc şi încă nu au ascultat mesajul său de mântuire. Nu putem trece cu vederea schimbările culturale şi mişcările de gândire din societăţile tradiţionale creştine care împiedică spiritul misionar. Şi aceasta se poate vedea în stilul de viaţă care face abstracţie de mesajul evanghelic; de exemplu: scopul vieţii se caută în bunăstarea proprie, câştigul facil, căutarea carierei şi a succesului, chiar cu riscul de a ignora valorilor morale.

În faţa acestor pericole trebuie să ne implicăm cu toţii pentru că evanghelia este coresponsabilitatea tuturor botezaţilor, adică a celor ce au devenit un "neam ales,... naţiune sfântă, popor luat în stăpânire de Dumnezeu" (1Pt 2,9). Evanghelizarea este un proces complex şi cuprinde diferite elemente. Ea nu poate fi limitată la câteva momente şi ocazii deosebite. Dimensiunea misionară a Bisericii este esenţială şi de aceea trebuie să fim interesaţi de activitatea misionară în mod constant, ca parte integrantă a vieţii creştine.

Obiectivul Zilei Mondiale a Misiunilor este acela de a susţine şi consolida instituţiile care asistă şi susţin în mod permanent şi constant lucrătorii misionari (cateheţii, preoţii, laicii). Nu trebuie uitat faptul că împreună cu evanghelizarea trebuie susţinute proiectele care contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, lupta împotriva sărăciei, acces la serviciile sanitare esenţiale şi multe altele care ajută la instruire. Aşadar, creştinul care ajută şi susţine activitatea misionară devine constructor al comuniunii, al păcii şi al solidarităţii pe care Cristos ni le-a dăruit.

Într-un mod cu totul special, Centrul Misionar împreună cu preoţii şi toate persoanele din misiuni mulţumeşte din inimă tuturor binefăcătorilor care au ajutat şi susţin în moduri diverse activităţile noastre misionare.

Pr. Valentin Aenoaei