Săbăoani: La 180 de ani

La 8 km depărtare spre nord de oraşul Roman se află localitatea Săbăoani, cu peste 9.000 de locuitori. Anul acesta s-au împlinit 180 de ani de la răscoala localnicilor împotriva ocupaţiei ruseşti. Cu această ocazie, în centrul localităţii, la 7 august, a fost dezvelit şi sfinţit un monument. Numele a 40 de persoane care au murit în răscoala din 1831 au fost notate pe acest monument realizat de sculptorul Florin Zaharescu.

La 24 aprilie 1831 s-a petrecut un episod unic în istoria Moldovei.

Regulamentul organic le impunea ţăranilor mărirea impozitelor, a numărului zilelor de clacă, a birului. Nemulţumirea a atins punctul culminant când li s-a cerut să-şi dea copiii la oaste. La 80 de oameni trebuiau să dea unul, care să rămână în armată trei ani. Pentru ei era prea mult. Satele din jurul Romanului s-au grupat, încă de la începutul anului 1831, în jurul Săbăoaniului, fiind localitate centrală şi cea mai mare din zonă (peste 230 de gospodării).

La 20 februarie 1831, satele Răchiteni, Adjudeni, Buruieneşti, Luţca, Tămăşeni, Sterpu, Rediu, Sagna, Fârteşti, Oţeleni, Săbăoani, Pildeşti şi Gherăeşti au semnat un document prin care se obligau să nu dea oameni pentru armată. În cazul în care un sat nu şi-ar fi respectat angajamentul, celelalte i-ar fi dat foc. Conform unui raport al viceconsulului prusian la Iaşi, satele se anunţau între ele prin semnale. Nimeni nu era lăsat să intre în sat, fiecare purta arma care i se potrivea (secure, furcă, sapă, hârleţ etc.), precum şi o legătură de fân cu care trebuia să dea foc satului în caz că erau nevoiţi să-l părăsească.

Garnizoana militară rusească din Roman a trimis la Săbăoani 300 de husari, care, când au văzut mulţimea de oameni adunaţi în sat, s-au retras.

Luni, 24 aprilie 1831, după Duminica Tomei, au fost trimişi 1.000 de infanterişti însoţiţi de 500 de cavaleri. După ce au simulat că se întorc spre Roman pentru a-i deruta pe oameni, au intrat în sat şi au înconjurat cimitirul care avea în centru biserica. Aici erau refugiaţi ţăranii din Săbăoani şi din satele vecine. Este vorba de cimitirul vechi care împrejmuia biserica anterioară celei actuale.

Comandantul armatei ruseşti a încercat să rezolve conflictul explicând oamenilor că recrutarea era necesară pentru binele ţării. La răspunsul negativ al ţăranilor, armata a tras trei salve pentru intimidare. Mulţimea a trecut la atac folosind pietre, ciomege, cuţite etc. Vreme de 20 de minute s-a dat o luptă corp la corp, după care pe turnul bisericii şi-a făcut apariţia steagul alb de pace şi supunere.

Conform relatării trimise la Roma de superiorul catolicilor, în timpul încăierării au fost ucişi doi ofiţeri ruşi, 30 de ţărani din Săbăoani, patru din Pildeşti, trei din Gherăeşti, unul din Barticeşti, unul din Prăjeşti şi cinci ortodocşi. Majoritatea au murit în biserică. Au fost răniţi grav alţi 35, care au murit în zilele următoare.

În cimitirul vechi din Săbăoani au fost înmormântaţi 40, cărora li se cunosc numele şi vârsta. Numele lor, preluate din arhiva parohiei, au fost înscrise pe noul monument. Celor 24 de eroi din sat, care au murit la 24 aprilie 1831, li se adăugă alţi opt decedaţi în zilele următoare (30 aprilie - 26 mai) din cauza rănilor. Alţi opt morţi sunt din celelalte sate (cinci din Gherăeşti, doi din Iugani şi unul din Prăjeşti). În total, pe monument sunt notate 31 de persoane căzute la locul de luptă şi nouă decedate în următoarele zile. Printre ei se află tineri cu vârsta de 16 sau 17 ani, dar şi vârstnici de 60 sau 80 de ani.

În memoria celor căzuţi, episcopul Aurel Percă (născut în localitatea Săbăoani) împreună cu un sobor de preoţi, după ce au dezvelit şi sfinţit monumentul, au săvârşit o Liturghie cu slujbă de pomenire. Comemorarea a adunat întreaga comunitate la monument şi apoi în biserica "Sfântul Mihail, Arhanghelul". Oamenii s-au rugat şi şi-au amintit de cei care s-au ridicat împotriva nedreptăţilor.

Pr. Cornel Cadar