Pelerini spre Madrid (I)

Ziua I: România şi Ungaria

Împreună cu un grup de 100 de tineri (printre care şapte preoţi şi patru surori), am început pelerinajul spre Madrid în noaptea dintre joi spre vineri, 12 august. Scopul pelerinajului este de a sărbători împreună cu mii de tineri din toată lumea cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, cu tema "Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă" (cf. Col 2,7).

Adunaţi din parohii din toată Dieceza de Iaşi, eram pregătiţi de un drum lung cu bagaje multe, chitare, dar mai ales cu mult entuziasm. Ne-am început pelerinajul cu o sfântă Liturghie celebrată în Oradea, la biserica "Sfânta Fecioară Maria".

După un drum de câteva ore, am ajuns în Budapesta. Aici am vizitat partea veche a oraşului situată pe ambele părţi ale Dunării şi am rămas plăcut impresionaţi de grandoarea şi stilul clădirilor.

Ne aşteaptă încă trei zile de drum, zile de pregătire pentru Ziua Mondială a Tineretului, unde ne vom întâlni cu aproximativ două milioane de tineri pelerini care vin la Madrid.

"În aceste zile tineri din lumea întreagă se îndreaptă spre Madrid pentru a participa la Ziua Mondială a Tineretului. Printre aceştia sunt şi tinerii din România şi din Dieceza de Iaşi. Motivaţiile cu care tinerii se îndreaptă spre Madrid sunt diferite, mai ales că mulţi dintre ei nu au mai participat la un astfel de eveniment. Sper ca fiecare dintre ei să asculte aspiraţiile cele mai profunde ale inimii şi primind mărturia celorlalţi tineri să se apropie mai mult de Cristos şi să devină tari în credinţă. Astfel participarea la ZMT va fi nu o călătorie, ci un pelerinaj, nu un simplu festival, ci o sărbătoare a credinţei, nu un cumul de emoţii, ci o creştere spirituală" (pr. Felix Roca).

"La începutul drumului a fost oarecum ciudat, pentru că eram foarte mulţi tineri şi nu ne cunoşteam între noi, dar la Liturghia de la Oradea am reuşit să avem primul moment de comuniune de grup de la care am pornit cu entuziasm şi cu însemnele Zilei Mondiale a Tineretului (tricou, insignă, broşură). Cu fiecare kilometru de călătorie, cu fiecare gest de apropiere faţă de celălalt mă simt tot mai aproape de întâlnirea cu ceilalţi tineri de la Madrid" (Celina, Iaşi).

"Acest pelerinaj a fost un cadou oferit de Dumnezeu pentru mine, pentru a mă apropia de el. E pentru prima oară când particip la o zi mondială a tinerilor, deci este o experienţă unică în viaţă. Îmi doresc ca în acest pelerinaj să mă regăsesc, să-l regăsesc pe Dumnezeu, să îmi întăresc credinţa şi, cunoscând tineri din lumea întreagă, să învăţ să accept şi să mă bucur de prezenţa fiecărei persoane din viaţa mea" (Iuliana, Iaşi).

Ziua a II-a: Slovenia şi Italia

Sâmbătă, 13 august, a fost ziua a doua a pelerinajului tinerilor din Dieceza de Iaşi spre Madrid. Această a doua zi a fost un alt test de răbdare pentru noi, din cauza drumului lung cu autocarul. Pentru că distanţa rămasă de parcurs până la Madrid e mare, iar timpul este scurt, Slovacia am văzut-o doar din autocar, dar am rămas cu dorinţa de a reveni aici pentru a vizita punctele de interes.

Obiectivul principal al acestei zile a fost bazilica "Sfântul Anton" din Padova, unde am participat la sfânta Liturghie împreună cu alţi pelerini şi am vizitat mormântul sfântului şi sala cu relicve, aflate în bazilică. Ziua am încheiat-o în Piacenza, de unde vom porni mâine în a treia parte a drumului spre Madrid.

"Grandoarea naturii şi imensitatea catedralei vizitate ne-a creat sentimentul că trăim istoria, ne putem închipui când au fost construite, bucuria oamenilor din acele vremuri. Toate lucrurile acestea ne arată măreţia lui Dumnezeu care a dat oamenilor talentul de a crea lucruri frumoase, iar aceştia l-au folosit la rândul lor pentru a-l preamări pe Dumnezeu. Impresionant a fost şi numărul de oameni care vizitau bazilica, lucru care a scos în evidenţă dorinţa lor de a-l descoperi pe Dumnezeu" (Cristian, Iaşi).

"Nu este prima dată când vin în Italia şi sunt obişnuită cu peisajul şi cu drumurile lungi, dar e prima dată când vin la Padova. Ce m-a impresionat în mod special în bazilică a fost o statuetă care era la un altar lateral care reprezenta un sfânt care avea crucifixul în mână; lângă el la picioare era un îngeraş care avea sub picior un craniu. Am rămas cu ideea că poţi să fii oricât de mic, dar dacă ai credinţă poţi să învingi chiar şi moartea. În acelaşi altar, am citit o rugăciune a sfântului Maximilian Kolbe care spunea că dacă Lucifer ar avea puterea ca măcar numai să pronunţe numele sfintei Maria s-ar mântui şi de aceea ne roagă şi pe noi să ne amintim de el în rugăciuni. A fost o celebrare la care mi-am amintit mai ales de credinţa şi încrederea altor oameni în sfântul Anton şi astfel am trăit mai intens aceste momente" (Ana, Paşcani)

Ana-Maria Doboş