Ziua Mondială a Copilăriei Misionare

În primele zile ale fiecărui nou an, milioane de copii de pe glob serbează Ziua Mondială a Copilăriei Misionare, oferindu-le adulţilor un exemplu despre ce înseamnă să nu ai nimic, dar să poţi face totuşi atât de mult bine pentru cei care au şi mai puţin. Momentul aniversar este sărbătorit anul acesta şi de copiii din dieceza noastră, dar şi de copiii din misiunile româneşti din Kenya, Coasta de Fildeş sau Ecuador.

Există în misiunea din Maikona (Kenya) un grup format din copiii celor două şcoli generale numit "Children helping children", ceea ce înseamnă "Copii ajutând copii". Acest grup organizează diverse activităţi al căror rost este dublu: să creeze o mai bună legătură între cei mici şi să-i conştientizeze de misiunea fiecărei persoane de a le sta alături celor care au nevoie de sprijin, de un prieten, de un moment de veselie etc. Micuţii din Kenya chiar nu le pot oferi nimic material celorlalţi, dar "monedele" pe care ei le dăruiesc se numesc zâmbet şi clipe de joacă, şi sunt foarte preţioase. Pare banal, pare nesemnificativ, dar rodul activităţilor pe care le desfăşoară acest grup sunt mai mult decât benefice în comunitatea copiilor din Maikona. Aceşti micuţi se îmbogăţesc unii pe alţii dăruind din puţinul lor, din timpul, zâmbetele şi rugăciunile lor.

Trăind doi ani printre copiii din Africa, unde inevitabil te întâlneşti cu cereri la tot pasul, începând de la bani până la bomboane, ai ocazia să simţi povara neputinţei de a oferi mereu, simţi şi decalajul între imaginea pe care ne-o formăm despre noi şi despre ei. Noi, cei care am mers acolo, nu eram bogaţi, deşi aparent aveam mai multe de oferit, iar ei, acolo, nu sunt atât de săraci încât să se transforme în cerşetori. N-am avut acolo un flux de schimburi unidirecţional: noi dăm, ei primesc. Ceea ce s-a petrecut acolo a fost mai degrabă un schimb, o împărţire a ceea ce am primit de la Domnul, care ne-a creat diferiţi şi ne-a trimis pe pământ în locuri mai mult sau mai puţin dezvoltate.

Suntem ceea ce gândim, iar gândurile noastre construiesc lumea

Gândim despre noi că suntem o ţară săracă, ce are nevoie de susţinere şi ajutor din partea Uniunii Europene sau al altor ţări mai bogate. Suntem conştienţi că singuri ne descurcăm foarte greu, moment în care călcăm pe orgoliul nostru şi cerem ajutor. Ne-am obişnuit să cerem ajutor şi o facem destul de uşor, mai ales în contextul crizei economice.

Problema este că ne vom considera întotdeauna săraci dacă nu vom începe să privim dincolo de nevoile şi lipsurile noastre, dar mai ales dincolo de graniţele acestei ţări. Pentru că oricât de săraci am fi nu suntem noi cei mai săraci, şi pentru că oricât de săraci am fi, tot avem ce să oferim. Copiii din Kenya care ajută alţi copii şi copiii din lumea întreagă ce serbează zilele acestea Ziua Mondială a Copilăriei Misionare cu gândul la milioane de copii şi mai săraci decât ei sunt cel mai elocvent exemplu că tot timpul există ceva de oferit.

Acolo, în Kenya, am întâlnit copii care ajutau şi făceau atât de mult bine fără să aibă nimic. Reîntoarsă acasă, am întâlnit oameni săraci care oferă fără regrete până şi ultimele monede pe care le au pentru o cauză bună. Se poate, când ai inimă mare! N-ar trebui să ne fie teamă să întindem spre ceilalţi o mână caldă, chiar dacă va fi una goală. Solidaritatea pe care o aduce mâna noastră înseamnă adesea mai mult decât toată bogăţia pe care ar putea-o cuprinde.

Alina Cojan