Înflăcărări
Searbăd, rece, incolor, inodor și fără gust... sunt doar câteva din atributele cu care ne lamentăm la tot pasul. Ar prinde bine puțină înflăcărare sau o lumină din interior. Dar oare să fie suficiente astfel de vâlvătăi? "Ca focul de paie" este expresia prin care se indică inconsistența cea mai periculoasă. Cel mult pârjol și nimic mai mult.
Referindu-se la profeții din Vechiul Testament, în cartea sa Religie și spirit, Lucian Blaga scrie: "Sufletul profeților este cuptorul de purificare și de călire a ideii de divinitate". Altfel spus, cuptoare încinse și nicidecum vâlvătăi. Iar cu privire la Blaise Pascal notează: "Pascal, genialul matematician și gânditor, adâncul și subtilul scriitor... pe un petic de pergament (...cusut în căptușeala hainei...) a însemnat ceea ce a simțit într-o stare de extaz...: "Anul de grație 1654, luni, 23 noiembrie, ziua sfântului Clement, papă și martir... de la ora zece și jumătate seara, până pe la douăsprezece și jumătate. Foc!". Apoi frânturi de fraze: "Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filozofilor și al savanților. Certitudine, certitudine, sentiment, bucurie, pace". După care subliniază: "Scrisul acesta abrupt, sfâșiat de goluri și cu pâlpâiri de flăcări... corespunde stării de extaz".
Acel foc interior și pâlpâirile lui din scris... mai mult decât înflăcărări...
Pr. Cristian Chinez