O viață pilduitoare
Fericitul Ioan Paul al II-lea îndemna ca în aceste vremuri, în care familia și viața sunt expuse unor mari provocări, să se reliefeze exemplul unor soți și părinți care au trăit cu adevărat cerințele creștinismului în privința vieții de familie.
Un asemenea exemplu a fost d-na Maria Moisin, trecută la Domnul la 15 aprilie 2011, soția timp de 69 de ani a preotului greco-catolic Octavian Moisin, canonic mitropolitan și prelat papal.
Maria s-a născut la 25 februarie 1922, tatăl său fiind militar în Armata Regală Română, de religie greco-catolică, descendent din familia lui Avram Iancu (care era tot greco-catolic). A primit o frumoasă educație, mama Mariei (care se numea tot Maria), fiind de asemenea tot de religie greco-catolică. După părinți o chema Rasiga, prin căsătorie s-a numit Moisin.
Maria și Octavian Moisin au avut șapte copii, născuți în vremuri dificile, în timpul războiului și în anii ocupației sovietice. Erau lipsuri alimentare mari, unele provocate de seceta din anii 1946-1947, dar cei doi soți au primit copiii pe care Dumnezeu a voit să li-i dăruie. La necazurile vremii s-a mai adăugat unul foarte grav pentru Octavian (răsfrângându-se asupra întregii familii), anume cel al persecuției religioase timp de 41 de ani (1948-1989). Octavian urmase teologia la Blaj, paralel cu profesarea meseriei de inginer chimist și de profesor. La 1 decembrie 1948, Biserica Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii de către regimul comunist. După o săptămână, Octavian a fost hirotonit preot în secret de către arhiepiscopul Alexandru Cisar (romano-catolic) la București. Acesta șovăise, știind că regimul comunist urmărea și reprima orice acțiune în acest sens, dar episcopul Anton Durcovici de la Iași, care a fost de față la discuția premergătoare, a fost categoric în favoarea hirotonirii lui Octavian, fără a ține seama de riscuri (...).
Maria muncea din zori până noaptea pentru a-și îngriji cei șapte copii, neștiind adesea ce avea să le poată găti în ziua respectivă... S-a străduit enorm, împreună cu Octavian, ca toți copiii să învețe bine și să primească o educație creștină adevărată... Viața ei erau copiii și soțul, nădejdea ei era în Domnul Cristos și în Maica Domnului. Se ruga mereu, venea zilnic la sfânta Liturghie în capela catacombă, se împărtășea. A trecut la lumina veșnică primind sfintele taine.
Pr. Anton Moisin