Lectura
Nu este necesară o sală de lectură, amenajată special în acest sens, pentru a te regăsi pe tine însuți împreună cu tot ceea ce-ți vorbește la inimă dintr-o carte. O poți face și citind într-un copac sau la lumina slabă a unei lumânări. Important este...
În cartea sa intitulată Ca într-un roman, Daniel Pennac scrie: "Omul construiește case întrucât este viu, dar scrie cărți pentru că se știe muritor. Trăiește în grup fiindcă este gregar, dar citește pentru că se știe singur. Pentru el lectura este ca o soție, care nu ia locul nimănui, dar și pe care nimeni nu o poate înlocui. Ea nu-i oferă nici o explicație definitivă cu privire la destinul său, dar împletește o rețea deasă de complicități între viață și el. Complicități mărunte și secrete care vorbesc despre paradoxala fericire de a trăi, chiar în momentul în care luminează tragica absurditate a vieții. Astfel că, motivele pentru care citim sunt la fel de stranii ca și motivele pentru care trăim. Dar nimeni nu are dreptul să ne ceară cont pentru această intimitate".
Nu se pune problema condamnării noilor generații pentru că nu ar fi împătimite ale lecturii. Ceva însă tot trebuie subliniat. Pentru că este valabil în special pentru Biblie. "Scriptura crește prin cel care o citește" (Sf. Grigore cel Mare).
Pr. Cristian Chinez